Alecsandri Estates. Ce se vede şi ce nu se vede

Se vede înghesuiala spaţiului şi masivitatea clădirior

Ce se vede şi ce nu se vede din imaginile publicate de Alecsandri Estates ca reclamă a ansamblului pe care vrea să-l construiască în strada Alecsandri şi strada Povernei?
Reamintesc că pentru a face loc acestor construcţii au avut loc demolările sălbatice din ultima săptămână.

În primul rând ce se vede.

Se vede că anunţatele minuni arhitecturale, care trebuie să înlocuiască eleganta casă Adrian şi solida clădire a sediului domeniilor Reşiţa, sunt de fapt nişte banali mamuţi paralelipipedici. Pretenţii cât cuprinde, dar nici un fel de originalitate, nici un fior de creativitate, genul de arhitectură comună, care se uzitează larg de decenii încoace, forme banale, lipsite de strălucire şi, ceea ce este încă mai grav, în nici un fel integrabile în ambianţa cartierului.

Înghesuite astfel încât să ocupe cât mai mult din terenul dintre Alecsandri şi Povernei, greoaie, cele trei clădiri sufocă spaţiul în care sunt îngrămădite. Şi încă, pe nici o imagine nu apare, în dreapta, blocul de 4 etaje care se preconizează a fi construit în locul vilei demolate din ansamblul monumental Rosetti-Soleşti. Această clădire masivă va sugruma şi mai mult spaţiul şi va bloca iremediabil mica piaţă de la intersecţia străzilor Povernei, Constantin Daniel şi Visarion.

Ce nu se vede

Şi nu se vede, pentru că un desen sau o imagine manipulată cu ajutorul computerului pot crea impresii fără nici o legătură cu realitatea. Cazul de faţă.

Nu se vede, de pildă, raportul între clădirile noului complex şi cele din jurul lor.

Pe strada Alecsandri sunt monumente istorice clasate (LMI 2010) la numerele 1-3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 16, 18, 20. S-a abrogat cumva Legea care spune că nimeni nu poate construi pe o rază de mai puţin de 100 m în jurul unui monument istoric? Aici, pe o rază de 100 m sunt 10 monumente istorice, dintre care 4 (Alecsandri 3,5,6,7 la o distanţă de 10-15 m. de clădiri! CINE a îndrăznit să dea aviz pentru această construcţie, într-o contradicţie atât de flagrantă cu Legea?

Vizavi de noul colos se află monumentele de la nr. 3 (P), 5 (P+2), 7 (P+2). Alături numerele 6 (P+1), 8 (P), 10 (P+2). Celelalte clădiri-monument, toate la mai puţin de 100 m de noile construcţii, sunt de asemenea cu maximum 2 etaje. Nu există concordanţă între acestea şi noile clădiri. Vecinătatea unei clădiri cu 7 etaje va strivi întregul ansamblu, reducându-l la aspectul unei îngrămădiri de căsuţe mărunte.

Aceeaşi situaţie pe străzile Constantin Daniel şi Povernei, mărginite de case în majoritate elegante, în general de la începutul secolului XX, cu statut de monumente istorice sau nu.

Nu se vede, de asemenea, adevărata dimensiune a străzilor şi, implicit, situaţia circulaţiei.

Străzile nu ating lăţimea de 10 m, iar trotuarele mai ocupă încă minimum 3 metri din lăţime. Automobilele proprietarilor şi ale celor care mai lucrează în zonă sunt parcate pe ambele părţi ale străzilor, lăsând liber pentru circulaţie o singură bandă. Odată cu construirea blocurilor înalte pe strada Căderea Bastiliei, în capătul ei dinspre bulevardul Iancu de Hunedoara, circulaţia pe această stradă şi pe strada Grigore Alexandrescu, perpendiculară pe ea, a devenit un adevărat coşmar.

Motive pentru care, acum un an, doi, poliţia a instituit sensuri unice pe străduţe. Problema circulaţiei şi a parcării nu a fost rezolvată, dar mai mult nu se putea face.

Din imaginile de prezentare ale Alecsandri Estates, au fost ocultate cu abilitate detaliile care ar fi putut sugera aglomeraţia drăcească pe care blocurile de birouri o vor provoca aici. Străzile par goale, iar mica piaţă de la intersecţie e desenată în aşa fel încât pare largă, mai, mai să te crezi în piaţa Charles de Gaulle.

Schema de circulaţie prezentată de Alecsandri Estates ţine de pura fantezie. Intrările în garajele subterane vor fi la fel cu intrările în garajele subterane ale blocurilor noi din Căderea Bastiliei, înghesuite, înguste şi periculoase, deci puţin folosite. Viaţa locuitorilor cartierului se va transforma într-un iad, cu lupte înverşunate pentru locurile de parcare şi cu problema de nerezolvat a plecatului şi ajunsului acasă la orele de vârf.

Mai mult, aceste parcări subterane, care ar fi trebuit să fie prevăzute, la dimensiunile ansamblului, pentru 450 de automobile, sunt prevăzute de proiectanţi pentru 358 de maşini, ceea ce va lăsa pe stradă o haită înrăită de şoferi în căutare de locuri de parcare…inexistente.

Luând în consideraţie desfigurarea cartierului, supraaglomerarea circulaţiei, inconfortul locuirii şi al muncii într-o asemenea ambianţă, poluarea intensă, mă întreb cum am putea face pentru a le deschide ochii „dezvoltatorilor” imobiliari asupra imposibilităţii de a implanta asemenea construcţii în centrul istoric al oraşului.

Alecsandri Estates declară cu mândrie că nimeni nu a mai oferit spaţiu pentru un astfel de proiect într-o asemenea arie, în acelaşi timp centrală şi exclusivistă. Are dreptate. Nimeni nu a mai îndrăznit să o facă, PENTRU CĂ NU SE POATE. Un astfel de proiect distruge şi aria exclusivistă, şi este în acelaşi timp nociv pentru o activitate care nu are cum să se desfăşoare nestânjenită într-o ambianţă concepută pentru scopuri total străine.

La urma urmei, e loc destul în periferii, unde s-ar putea construi cu lărgime şi unde s-ar putea prevedea accesul corect şi facil prin drumuri nou trasate, generoase, adaptate conformaţiei terenului şi nevoilor circulaţiei.

Ar trebui pentru asta declanşată o nouă revoluţie? A bucureştenilor?

Copyright Silvia Colfescu, 2011