What one sees and what one can't

Mulţumită lui Sarah, acest articol a fost tradus în engleză. Puteţi găsi versiunea românească mai jos.
Thanks to Sarah, this article is translated into English.
Maybe it will be useful for some of you, dear visitors. You'll find the Romanian version below.

One can see a) how crowded it is and b) the vastness of the complex

What is seen and what is not seen from images published by Alecsandri Estates who have claimed this land on streets Alecsandri and Povernei for construction? Remember, in order to make way for this office complex, savage demolitions took place only last week.

At first glance.

The 'wonders' one sees of the foreseen architecture due to replace the elegant Adrian house along with the solid building of the Resita headquarters are in fact nothing more than giant rectangles. Though claims say otherwise, there is no originality, no thrill of creativity. It is nothing more than common architecture, widely used over the last few decades - banal, dull forms, which are all the more dreadful since they clash so with the general ambiance of the neighbourhood.

The planned office complex takes up so much of the Alecsandri and Povernei land that it is cumbersome -the three buildings suffocate all the space available. And yet, no image appears on the right side, the four-storey block that is also expected to be built in place of the demolished monumental Rosetti-Solesti villa. This gigantic building will further choke the area and inevitably block the little square at the intersection of str Povernei, str Constantin Daniel and str Visarion.

What one can't see

What one cannot see is due to the simple fact that a drawing or a computerised image cannot create impressions that truly portray the reality. Cases in point:

1) One cannot see, for example, the relationship between the new complex and the buildings around it.

Str Alecsandri has a number of classified historical monuments (LMI 2010) at n°s 1-3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 16, 18, 20.

Opposite the colossal new complex there are monuments at n°s. 3 (P), 5 (P+2) and 7 (P+2) as well as n°s 6 (P 1), 8 (P), 10 (P 2). These monuments have a maximum height of two floors. There is no cohesion between them and the new buildings facing them. To have a seven-storey building opposite them will crush the ensemble, reducing them to squashed little cottages.

The same situation awaits str Constantin Daniel and str Povernei, both lined with mostly elegant homes on the whole from the early twentieth century, both with and without historical monument status.

2) One is also unable to see the true width of the streets and thus, therefore, the traffic situation.

The streets fall short of 10m in width and pavements less than 3m. Car owners and those who work in the area park on both sides of the streets, leaving one strip free for circulation. Once again, with the construction of the blocks on Căderea Bastiliei at the bd. Iancu de Hunedoara end, the traffic on this street and the perpendicular str. Grigore Alexandrescu has become a nightmare.

A year or two ago, police imposed one-way traffic on this street for that very reason. The circulation and parking problems were not solved, but nothing else could be done to improve matters.

From the images presented by Alecsandri Estates, any details that could give allusion to the appalling congestion these office blocks will cause here have been skilfully obscured. The streets appear empty and the little square at the intersection seems so large that you could be forgiven for thinking you were at Pta Charles de Gaulle.

The circulation plans presented by Alecsandri Estates are pure fantasy. Entrances to underground garages will be the same as those of the new blocks on Căderea Bastiliei - crowded, narrow, dangerous, and thus barely used. The lives of residents in the neighbourhood will become sheer bedlam, with fierce battles for parking spaces and the unresolved problem of the exodus at rush hour.

Furthermore, this underground parking which should be for the whole complex and thus 450 cars, is actually for 358, which will leave drivers going round and round the neighbourhood looking for parking spaces which are... non-existent.

Taking into account the disfiguring of the neighbourhood through heavy traffic, discomfort to local residents as well as to employees and increased pollution, I wonder how we can open real estate 'developers' eyes as to the impossibility involved in the implementing of such construction in a city's historic centre.

There's enough room in the suburbs after all for wide-spread construction, with correct and easy access via new roads, adapted to the land and suitable for the needs of traffic.

We, citizens of Bucharest, should start another revolution.

Copyright Silvia Colfescu, 2011
Translation Roumanian to English by Sarah In Romania

Thanks, Sarah!

Alecsandri Estates. Ce se vede şi ce nu se vede

Se vede înghesuiala spaţiului şi masivitatea clădirior

Ce se vede şi ce nu se vede din imaginile publicate de Alecsandri Estates ca reclamă a ansamblului pe care vrea să-l construiască în strada Alecsandri şi strada Povernei?
Reamintesc că pentru a face loc acestor construcţii au avut loc demolările sălbatice din ultima săptămână.

În primul rând ce se vede.

Se vede că anunţatele minuni arhitecturale, care trebuie să înlocuiască eleganta casă Adrian şi solida clădire a sediului domeniilor Reşiţa, sunt de fapt nişte banali mamuţi paralelipipedici. Pretenţii cât cuprinde, dar nici un fel de originalitate, nici un fior de creativitate, genul de arhitectură comună, care se uzitează larg de decenii încoace, forme banale, lipsite de strălucire şi, ceea ce este încă mai grav, în nici un fel integrabile în ambianţa cartierului.

Înghesuite astfel încât să ocupe cât mai mult din terenul dintre Alecsandri şi Povernei, greoaie, cele trei clădiri sufocă spaţiul în care sunt îngrămădite. Şi încă, pe nici o imagine nu apare, în dreapta, blocul de 4 etaje care se preconizează a fi construit în locul vilei demolate din ansamblul monumental Rosetti-Soleşti. Această clădire masivă va sugruma şi mai mult spaţiul şi va bloca iremediabil mica piaţă de la intersecţia străzilor Povernei, Constantin Daniel şi Visarion.

Ce nu se vede

Şi nu se vede, pentru că un desen sau o imagine manipulată cu ajutorul computerului pot crea impresii fără nici o legătură cu realitatea. Cazul de faţă.

Nu se vede, de pildă, raportul între clădirile noului complex şi cele din jurul lor.

Pe strada Alecsandri sunt monumente istorice clasate (LMI 2010) la numerele 1-3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 16, 18, 20. S-a abrogat cumva Legea care spune că nimeni nu poate construi pe o rază de mai puţin de 100 m în jurul unui monument istoric? Aici, pe o rază de 100 m sunt 10 monumente istorice, dintre care 4 (Alecsandri 3,5,6,7 la o distanţă de 10-15 m. de clădiri! CINE a îndrăznit să dea aviz pentru această construcţie, într-o contradicţie atât de flagrantă cu Legea?

Vizavi de noul colos se află monumentele de la nr. 3 (P), 5 (P+2), 7 (P+2). Alături numerele 6 (P+1), 8 (P), 10 (P+2). Celelalte clădiri-monument, toate la mai puţin de 100 m de noile construcţii, sunt de asemenea cu maximum 2 etaje. Nu există concordanţă între acestea şi noile clădiri. Vecinătatea unei clădiri cu 7 etaje va strivi întregul ansamblu, reducându-l la aspectul unei îngrămădiri de căsuţe mărunte.

Aceeaşi situaţie pe străzile Constantin Daniel şi Povernei, mărginite de case în majoritate elegante, în general de la începutul secolului XX, cu statut de monumente istorice sau nu.

Nu se vede, de asemenea, adevărata dimensiune a străzilor şi, implicit, situaţia circulaţiei.

Străzile nu ating lăţimea de 10 m, iar trotuarele mai ocupă încă minimum 3 metri din lăţime. Automobilele proprietarilor şi ale celor care mai lucrează în zonă sunt parcate pe ambele părţi ale străzilor, lăsând liber pentru circulaţie o singură bandă. Odată cu construirea blocurilor înalte pe strada Căderea Bastiliei, în capătul ei dinspre bulevardul Iancu de Hunedoara, circulaţia pe această stradă şi pe strada Grigore Alexandrescu, perpendiculară pe ea, a devenit un adevărat coşmar.

Motive pentru care, acum un an, doi, poliţia a instituit sensuri unice pe străduţe. Problema circulaţiei şi a parcării nu a fost rezolvată, dar mai mult nu se putea face.

Din imaginile de prezentare ale Alecsandri Estates, au fost ocultate cu abilitate detaliile care ar fi putut sugera aglomeraţia drăcească pe care blocurile de birouri o vor provoca aici. Străzile par goale, iar mica piaţă de la intersecţie e desenată în aşa fel încât pare largă, mai, mai să te crezi în piaţa Charles de Gaulle.

Schema de circulaţie prezentată de Alecsandri Estates ţine de pura fantezie. Intrările în garajele subterane vor fi la fel cu intrările în garajele subterane ale blocurilor noi din Căderea Bastiliei, înghesuite, înguste şi periculoase, deci puţin folosite. Viaţa locuitorilor cartierului se va transforma într-un iad, cu lupte înverşunate pentru locurile de parcare şi cu problema de nerezolvat a plecatului şi ajunsului acasă la orele de vârf.

Mai mult, aceste parcări subterane, care ar fi trebuit să fie prevăzute, la dimensiunile ansamblului, pentru 450 de automobile, sunt prevăzute de proiectanţi pentru 358 de maşini, ceea ce va lăsa pe stradă o haită înrăită de şoferi în căutare de locuri de parcare…inexistente.

Luând în consideraţie desfigurarea cartierului, supraaglomerarea circulaţiei, inconfortul locuirii şi al muncii într-o asemenea ambianţă, poluarea intensă, mă întreb cum am putea face pentru a le deschide ochii „dezvoltatorilor” imobiliari asupra imposibilităţii de a implanta asemenea construcţii în centrul istoric al oraşului.

Alecsandri Estates declară cu mândrie că nimeni nu a mai oferit spaţiu pentru un astfel de proiect într-o asemenea arie, în acelaşi timp centrală şi exclusivistă. Are dreptate. Nimeni nu a mai îndrăznit să o facă, PENTRU CĂ NU SE POATE. Un astfel de proiect distruge şi aria exclusivistă, şi este în acelaşi timp nociv pentru o activitate care nu are cum să se desfăşoare nestânjenită într-o ambianţă concepută pentru scopuri total străine.

La urma urmei, e loc destul în periferii, unde s-ar putea construi cu lărgime şi unde s-ar putea prevedea accesul corect şi facil prin drumuri nou trasate, generoase, adaptate conformaţiei terenului şi nevoilor circulaţiei.

Ar trebui pentru asta declanşată o nouă revoluţie? A bucureştenilor?

Copyright Silvia Colfescu, 2011

O informaţie din Observatorul urban

Piaţa Romană. Casa Calleya

În ultimul număr din Observatorul urban a apărut informaţia pe care o redau mai jos. Când am citit-o, m-am înfiorat. Dacă se vor accepta propunerile domnului Gabrea, Ambasada Franţei va fi înconjurată din trei părţi de un zid de blocuri având între 5 şi 9 etaje. Blocul de 9 etaje se va vedea din piaţa Romană, strivind frontul frumoaselor case dintre Mendeleev şi Dacia (casa Petraşcu, monument istoric, arh. Ion Mincu, pe colţul cu Mendeleev, şi casa Calleya, arh. Octav Calleya, pe colţul cu Dacia). Rămâne de văzut ce reacţie va avea ambasadorul Franţei la vestea că de jur-împrejurul curţii ambasadei nenumăraţi ochi vor urmări de la ferestrele blocurilor cum creşte iarba de pe peluza dumnealui.

Cât despre ideea aberantă de a ridica un bloc uriaş în spatele faţadei băncii Marmorosch-Blank, capodoperă a arhitectului Petre Antonescu, monument istoric, mă întreb ce părere au arhitecţii despre felul în care va arăta priveliştea măreţului edificiu văzută dinspre Calea Victoriei, cu hanul Dedu-Castrişoaiei în prim plan. Hanul, o clădire fermecătoare, datând de la 1800, cu transformări din 1874, a fost restaurat în anii 1996-1998. Eu aş zice că micul han va arăta ca un neg pe faţa noului bloc.

Oraşul nostru, ale cărui străzi mi se păreau până acum foi dintr-un mare dicţionar de arhitectură, cu capitole bine închegate, se transformă încet într-un fel de ghiveci. Edificiile disproporţionat de mari, înfipte la întâmplare oriunde li se poate face un loc prin distrugerea tramei oraşului, fac ca tot ce mai rămâne în jurul lor să pară mărunt şi meschin. Aşa va părea şi istoria oraşului, şi oamenii care au trăit aici. Dar poate că, de fapt, mărunţi şi meschini suntem doar noi înşine, care, cu nepăsare, lăsăm ca toate acestea să se întâmple.

Comunicat din Observatorul urban

http://www.observatorulurban.ro/bloc-de-37-de-metri-peste-cladirea-marmorosch-blank-din-centrul-istoric.html

Comisia Tehnica de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei a propus spre avizare, miercuri, trei Planuri Urbanistice Zonale realizate de firma presedintelui Comisiei, Sorin Gabrea: un bloc de 37 de metri in interiorul Marmorosch Blank, monument istoric, un complex de cladiri cu un accent de inaltime de 9 etaje, langa Ambasada Frantei, pe strada Amzei, vizibil din Piata Romana si un bloc de 6 etaje pe strada A. Verona colt cu Pitar Mos.

In Planul Urbanistic Zonal str. Biserica Amzei 21-23 sunt propuse reglementari pe terenurile invecinate. In urma aplicarii acestora mai multe case de epoca vor disparea:

• in locul casei de pe Cristian Tell, nr 20, se propune construirea unui bloc de 5 etaje;
• in locul casei de pe Cristian Tell, nr 22, se propune construirea unui bloc de 10 etaje;
• in locul casei de pe Cristian Tell, nr 24, se propune construirea unui bloc de 6 etaje;
• in locul casei de pe Cristian Tell, nr 31, se propune construirea unui bloc de 9 etaje;
• in locul casei de pe str. Biserica Amzei, nr. 27, se propune construirea unui bloc de 9 etaje;
• in locul casei de pe Mendeleev, nr 37, se propune construirea unui bloc de 5 etaje;

Sunt preluate reglementările din PUZ str. C. Tell NR. 16, 16B, 18, adoptat prin HCGMB 119/2009 privind inlocuirea clădirilor existente cu altele de maxim P+5 pentru:

• Cristian Tell 16 A
• Cristian Tell 16 B

PS Promit că saptamana viitoare voi publica aici fotografiile şi datele caselor pe care distrugătorii oraşului se pregătesc să le şteargă de pe faţa pământului, cu istoria lor cu tot. După demolările incredibile ale frumoaselor case din Povernei, speram ca atacul asupra cartierelor istorice ale oraşului să se oprească. Văd că, dimpotrivă, s-a înteţit. La ritmul acesta, în 10 ani vom locui cu toţii într-o colecţie searbădă de măgăoi paralelipipedice de sticlă.

PPS Mi se pare halucinant faptul că o Comisie a Primăriei propune spre avizare PUZ-uri realizate DE FIRMA PARTICULARĂ A PREŞEDINTELUI EI!!! La Primărie n-a auzit nimeni de conflictul de interese? Aici nu e vorba de fleacuri. Nici măcar miliardele care se joacă pe sub mână nu mi se par importante. Important mi se pare că, fără jenă, se pregătesc distrugeri ireparabile, care spoliază oraşul de o parte din istoria sa şi din prestigiul la care ar avea dreptul, în urma cunoaşterii şi respectării acestei istorii.

Casele Adrian şi Rosetti Soleşti pe planul Bucureştilor de la 1911

Planul cadastral al Bucureştilor de la 1911, cu figurarea caselor Adrian şi Rosetti Soleşti

În 1911, strada Constantin Daniel de astăzi purta numele Brutari. Intersecţia cu Povernei şi cu Visarion nu era împodobită cu statul rotund de azi, ci cu un strat triunghiular. Casa Adrian avea exact conformaţia pe care a avut-o până alaltăieri când a fost demolată: în dreapta casei se află corpul de garaje, pe care acum, nu se ştie cum, în planul cadastral actual a fost înscris nr. 4 (???)

Casa Adrian este numerotată pe Povernei 2, iar terenul ei este separat de terenul din spate, al proprietarilor din Alecsandri.

Casa Rosetti Soleşti are nr. 1, tot pe Povernei, şi se învecinează pe str. Brutari (Constantin Daniel) cu casa care poartă actualmente nr. 9 (strada Daniel a fost renumerotată, dar casa este aceeaşi) iar pe strada Povernei cu casa cu nr. 5 (de asemenea încă în picioare).

Casa Rosetti Soleşti apare cu corpul dreptunghiular, păstrat şi astăzi, şi cu extensia cu coloane, de asemenea păstrată. Arhitectul iniţial al casei a fost Wilhelm Bast. Clădirea a fost completată în 1928 de arhitecta Virginia Haret Andreescu, nepoata pictorului Andreescu şi soţia inginerului constructor Spiru Haret-Gold, fiul marelui cărturar Spiru Haret. Transformările şi adaosurile ulterioare au constituit o excepţională reuşită, arhitecta integrând organic noul corp de casă ansamblului de clădiri. Noua clădire a fost construită în continuarea colonadei, o adevărată casă boierească a cărei arhitectură este coordonată cu cea a celorlalte două edificii.

Cele trei corpuri, alcătuind un unic ansamblu, sunt înconjurate de un gard de piatră, decorat cu traforuri vegetale şi cu stâlpi de poartă impunători. După război, clădirea aflată de-a lungul străzii Povernei a fost supraînălţată.

Planul cadastral actual: în colţul curţii Rosetti Soleşti a apărut din neant un nr. 11; nr. 11 de pe Constantin Daniel se află pe cealaltă parte a intersecţiei, lângă garajele casei Adrian; casa Adrian nu mai are număr.

Aşa cum am arătat în articolele precedente, pe planul cadastral actual a apărut, în colţul curţii casei Rosetti Soleşti, un inexplicabil număr 11, indiciu serios al unei previzibile scamatorii imobiliare, întrucât se pare că Alecsandri Estates, care deţin acum clădirile Proiect Bucureşti, au obţinut aviz de demolare pentru clădirea din Constantin Daniel 11. Aceasta se află de fapt de partea cealaltă a intersecţiei, lipită de corpul garajelor casei Adrian.

Copyright Silvia Colfescu 2011

Încă o demolare în strada Alecsandri

Aseară am constatat că Alecsandri Estates au demolat şi casa adiacentă terenului din Alecsandri 4, care a purtat nr. 2 înainte de construirea blocului de colţ. Era o casă P+1, nu excepţională din punctul de vedere al valorii arhitecturale sau istorice. Era totuşi construită, în baremurile stilului neoromânesc, de arhitectul inginer Cesare Fantolli, în 1911. Şi era întrutotul adecvată ambianţei cartierului.

Aproape toate casele de pe strada Vasile Alecsandri sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice. Şi pe cea din 2004, şi pe cea actualizată, din 2010.