Mitocanii la restaurant; câteva reguli simple pentru o masă elegantă în oraș

Ca tot omul, mai ies și eu din când în când să mănânc în oraș.

Sunt în târgul ăsta câteva colțișoare suficient de selecte cât să te simți bine acolo, dar nu într-atât de selecte încât să intre în atenția mitocanilor cu bani, care abia așteaptă să dea buzna și să ruineze atmosfera.

Și iată-mă acum câteva zile într-unul dintre locșoarele cu pricina, bucurându-mă de salutul politicos al chelnerului, de muzica discretă și de lista de bunătăți.

Nu contează unde eram, poate altădată o să întocmesc o scurtă listă de locuri frecventabile din București.

Dar, pentru înțelegerea lucrurilor, trebuie să vă spun că restaurantul are un perete de geamuri până la sol. Ferestrele dau spre trotuarul unei străzi largi, destul de circulate. E foarte simpatic să te așezi la o masă de la geam si, în timp ce mănânci, să te uiți la priveliștea de-afară.

Fericirea mea era perfectă.

Însă până aici mi-a fost.

Primul indiciu al schimbării norocului meu a fost un BMW uriaș, X6, o mașină grozavă pe autostradă sau pe drumuri de țară, dar cam la nelalocul ei în oraș. Obiectul cu pricina a părăsit subit carosabilul, s-a urcat pe trotuar și, până să mă dumiresc ce se-ntâmplă, a parcat la 50 de centimetri de geamul restaurantului, chiar acela prin care mă uitam eu. Adio priveliștea străzii. Puteam în schimb să admir de foarte aproape detaliile caroseriei BMW-ului.

Din mașină s-au dat jos un tânăr solid, cu haină de piele, și o duduie decoltată, cu o fustiță la rasul feselor și cu picioarele vârâte în acei pantofi moderni cu tocuri înalte de tot și cu tălpi groase, care mă fac să mă gândesc invariabil la copite de cal. Duduia a luat-o hotărât spre ușa restaurantului și a intrat, cu domnul după ea. S-au așezat la masa de lângă noi, probabil ca să aibă și ei privilegiul de a se oglindi în caroseria bolidului personal.

După care, a început o adevărată simfonie de originalități, de care m-am bucurat pe deplin.

De la chemarea chelnerului prin pocnituri elegante din degete, la clefăielile melodioase și la mâncatul cu râtul aproape înfipt în farfurie, n-am scăpat nimic.

Cei doi, vizibil în faza de început a unei relații tandre, încercau să se impresioneze unul pe altul povestind pe întrecute, cu voce cât se poate de ridicată. Asta n-ar fi fost rău, mai ales pentru mine, care mă minunam de vastele posibilități combinatorii ale unui vocabular redus la esențe (din care făceau parte, la loc de cinste, „mișto”, „nașpa” „dreak”, întrețesute cu un număr incomensurabil de „p… mea”). Totuși, bucuriile mele estetice erau întrucâtva întunecate de mania ambilor de a-și îndesa mâncarea continuu în gură și de a o mesteca fără complexe în timp ce vorbeau, ceea ce îmi dădea interesantul prilej de a urmări traseul bolului alimentar, precum și jerbele de stropi care le țâșneau din gură ca artificiile. Programul artistic a culminat cu introducerea în gură a unor nefericite de boabe de mazăre… cu cuțitul. Nu mai vorbesc de scosul „aifonului” la vedere pe masă și de vorbitul intermitent la telefon… tot cu gura plină, desigur.

La un moment dat, tânărului domn i-a declarat sincer alesei inimii sale:

- Mă duc să mă p…

Revenirea lui cu degetele pianotând pe prohabul pantalonilor a desăvârșit demonstrația.

Am plătit cât am putut de repede și am plecat, păstrând în minte ochii sticloși cu care chelnerul contempla manevrele de pe sub masă ale cuplului, încins de mâncărică, băuturică și căldurică.

M-am gândit la tinerii aceia. Poate că nu avuseseră pe nimeni care să le spună cum să se poarte.

Pentru ei (care nu vor citi niciodată acest blog), pentru alți tineri (care probabil știu foarte bine cum să facă figură bună în societate) și pentru amuzamentul tuturor, mi-am zis că ar fi simpatic să înșir aici regulile cu care-mi aduc aminte că-mi băteau capul mama și bunica, pe vremea când eram copil.  

Poate vor folosi cuiva. A mânca frumos nu e chestie de snobism. Ci de bună cuviință.

Iar în unele țări, bunele maniere la masă sunt socotite a fi atât de necesare, încât uneori se includ și în CV. Și, dacă vreți să știți, femeile și bărbații care dau dovadă de bune maniere la masă sunt sexy.

Poate unii cred altfel?

În fond, cineva mi-ar putea spune că iese în oraș să se distreze, nu să-și închipuie că a invitat-o pe regină la masă. Ce să zic? Dacă omul nu poate trăi și nu se poate distra fără să clefăie și să se scarmene în dinți în public, asta e. Nu-l poate obliga nimeni să se poarte altfel decât îi e firea. Dar măcar, în acest caz, să nu se mire că nu are acces în unele cercuri, că unii strâmbă din nas când îl văd, sau că-l fac unii… cum scrie în titlu.

Iată câteva reguli simple, care vă vor pune la adăpost de comentarii neplăcute.

1. Domnul intră primul în restaurant: ca să se asigure că locul este frecventabil, ca să trateze cu chelnerul, ca să o conducă pe doamnă la masă. Doamna îl urmează. 
2. Domnul sau maître d'hotel-ul o ajută pe doamnă să-și scoată haina. 
3. În restaurantele bune, chelnerul trage scaunul doamnei și îl împinge ușor când aceasta se așează; când chelnerul nu face acest lucru, sarcina îi revine domnului.
4. Doamna NU se adresează direct chelnerului. Îi spune domnului ce dorește și el face comanda. (Îmi aduc aminte că am văzut o dată la restaurant două cupluri la o masă, care au comandat fripturi. Chelnerul a întrebat de care. Una dintre doamne probabil că nu cunoștea această regulă, așa că i s-a adresat senină chelnerului :"Doamnele vaci și domnii porci". Cred că ei i s-a părut că face o glumă bună...) 
5. NU se vorbește cu voce ridicată într-un loc public, vecinii de masă nu sunt interesați de trăirile și opiniile dumneavoastră, le au pe ale lor.
6. Dacă vă puteți lipsi de telefonul mobil două ore, cât mâncați, e perfect. Dacă nu, încercați măcar să-l folosiți discret, numai strictul necesar.
7. NU se stă cocoșat, cu nasul în farfurie, ci numai ușor aplecat în față.
8. Șervețelul se întinde ușor în poală, ca să protejeze hainele. La sfârșitul mesei, se pune șervețelul, ușor mototolit, în dreapta farfuriei.
9. NU puneți coatele pe masă: ele se țin pe lângă corp. Se poate, nu vă temeți!
10. Dacă luați ciorbă sau supă, NU umpleți lingura peste măsură; duceți-o la gură fără grabă, înclinați ușor lingura și turnați supa în gură cu vârful lingurii, NU sorbiți cu zgomot.  
11. Furculița se ține în mâna stângă, cu dreapta se ține cuțitul cu care se taie carnea. Dacă garnitura este piure, se împinge ușor cu cuțitul puțin piure peste bucățica de carne înfiptă în furculiță și se duc la gură împreună. Boabele de  mazăre se iau ușor pe furculiță. Cartofii prăjiți se iau cu furculița, nu cu mâna.
12. Tacâmurile se folosesc luându-le întâi pe cele mai depărtate de farfurie; după ce terminați de mâncat, nu le puneți pe masă, ci le lăsați pe farfurie, încrucișate sau așezate unul lângă altul, cu cozile spre dreapta. 
13. NU vârâți prea multă mâncare în gură dintr-o dată, luați numai cât puteți mesteca normal.
14. NU clefăiți: mestecați cu gura închisă, fără zgomot.
15. NU vorbiți în timp ce mestecați și NU cereți partenerului să vă răspundă în timp ce mestecă.
16. Înainte de a bea, ștergeți-vă ușor buzele cu șervețelul. Astfel veți evita să lăsați pe pahar urme unsuroase, neplăcute la vedere.
17. NU vă scobiți în dinți (de altfel nici în nas) în public. Faptul că vă ascundeți gura cu mâna nu păcălește pe nimeni. Râcâitul frenetic prin măsele este permis numai în intimitate sau dacă vă retrageți… la toaletă, de pildă.
18. NU râgâiți. NU pârțâiți. NU vă scărpinați. Retrageți-vă la aceeași adresă și dezlănțuiți-vă acolo - dacă altfel nu se poate. 
19. NU e nevoie să dați detalii asupra a ceea ce vreți să faceți la toaletă. Dacă spuneți simplu: „Scuză-mă o clipă”, sau „Mă întorc imediat” o să se înțeleagă exact despre ce e vorba. Verificați-vă ținuta ÎNAINTE de a ieși de la toaletă. Și mai ales nu uitați să vă spălați pe mâini; au mai trecut și alții pe-acolo.
20. Când doamna se ridică de pe scaun, este politicos ca domnul să se ridice o clipă… sau măcar să schițeze gestul.
21. Domnul plătește (în cazul în care nu e o masă colegială, la care s-a convenit să se plătească „nemțește”) și NU comentează nota. Bacșișul tradițional este 10-15%. În caz că ați fost foarte bine serviți, dați 20% sau chiar mai mult. Dar nu mult mai mult.
22. La plecare, chelnerul trage scaunul doamnei; dacă el nu este acolo, sarcina îi revine domnului. Doamna merge spre ușă, domnul o urmează.
23. Un domn are întotdeauna datoria să deschidă ușa doamnei; o doamnă are întotdeauna datoria să mulțumească.

PS. Orice comentarii sau adăugiri sunt binevenite.

Cu condiția să fie făcute în limitele politeții.

 Imagini de pe Internet