Demolarea din Povernei 2 continuă, în ciuda escrocheriei dovedite

Ieri, 9 mai 2011, am fotografiat casa generalului Adrian din Povernei 2 pe jumătate demolată, în dispreţul legilor.

Pe stâlpul de poartă era fixată dovada înşelătoriei care a prezidat la demolarea abuzivă a casei, si anume placa pe care era înscrisă cu litere mari adresa clădirii: Str. Povernei nr. 2.

Alături era pus de mântuială un panou vechi, probabil rămas de la demolarea clădirii din Vasile Alecsandri 4, fostă tot a Institutului Proiect-Bucureşti, cu un număr de autorizaţie de desfiinţare care nu putea avea nici o legătură cu casa din Povernei 2.

În afară de faptul că aparţin aceluiaşi proprietar, singura legătură între cele două adrese este învecinarea celor două terenuri, situate spate în spate. „Confuzia” de adrese între Povernei 2 şi Alecsandri 4 nu este posibilă, fiecare având faţadele pe străzile pe care au şi adresa.

Ieri, la ora la care m-am dus să fotografiez dezastrul, în faţa casei era o echipă a televiziunii, alertată de protestele locuitorilor cartierului. Puţin mai târziu, a venit să facă fotografii şi Christian Mititelu, membru de seamă al societăţii civile şi în acelaşi timp locuitor al acestui cartier.

În aceeaşi seară, Catiuşa Ivanov a semnat un amplu articol în Hotnews, semnalând noua spoliere a valorilor istorice ale Bucureştilor.

După toate aceste semnale, ar fi fost normal ca autorităţile competente să se sesizeze şi să oprească distrugerile.

Care credeţi că a fost consecinţa tuturor acestor semnale?

În timpul nopţii, s-a scos de pe stâlpul porţii plăcuţa cu adresa!!! Iar casa a fost demolată până aproape de temelie!

Înşelătoria cu „confuzia” de adrese este demnă de un răsunător proces penal.

Pro do mo, unul dintre ONG-urile cele mai active în apărarea patrimoniului bucureştean, şi-a manifestat deja intenţia să declanşeze acest proces.

Sperăm ca, după tipicul deja încetăţenit, să nu se ascundă sub preş acest nou atac la istoria Capitalei şi să se pedepsească făptuitorii, în sfârşit, aşa cum se cuvine. Ne-am săturat să trăim în ţara în care corupţia se răspândeşte ca râia, cuprinzând treptat cercuri din ce în ce mai largi de cetăţeni. Banii nu pot închide la nesfârşit ochii care sunt obligaţi să VADĂ, prin însăşi poziţia pe care o ocupă. Ajunge!