Casele Adrian şi Rosetti Soleşti pe planul Bucureştilor de la 1911

Planul cadastral al Bucureştilor de la 1911, cu figurarea caselor Adrian şi Rosetti Soleşti

În 1911, strada Constantin Daniel de astăzi purta numele Brutari. Intersecţia cu Povernei şi cu Visarion nu era împodobită cu statul rotund de azi, ci cu un strat triunghiular. Casa Adrian avea exact conformaţia pe care a avut-o până alaltăieri când a fost demolată: în dreapta casei se află corpul de garaje, pe care acum, nu se ştie cum, în planul cadastral actual a fost înscris nr. 4 (???)

Casa Adrian este numerotată pe Povernei 2, iar terenul ei este separat de terenul din spate, al proprietarilor din Alecsandri.

Casa Rosetti Soleşti are nr. 1, tot pe Povernei, şi se învecinează pe str. Brutari (Constantin Daniel) cu casa care poartă actualmente nr. 9 (strada Daniel a fost renumerotată, dar casa este aceeaşi) iar pe strada Povernei cu casa cu nr. 5 (de asemenea încă în picioare).

Casa Rosetti Soleşti apare cu corpul dreptunghiular, păstrat şi astăzi, şi cu extensia cu coloane, de asemenea păstrată. Arhitectul iniţial al casei a fost Wilhelm Bast. Clădirea a fost completată în 1928 de arhitecta Virginia Haret Andreescu, nepoata pictorului Andreescu şi soţia inginerului constructor Spiru Haret-Gold, fiul marelui cărturar Spiru Haret. Transformările şi adaosurile ulterioare au constituit o excepţională reuşită, arhitecta integrând organic noul corp de casă ansamblului de clădiri. Noua clădire a fost construită în continuarea colonadei, o adevărată casă boierească a cărei arhitectură este coordonată cu cea a celorlalte două edificii.

Cele trei corpuri, alcătuind un unic ansamblu, sunt înconjurate de un gard de piatră, decorat cu traforuri vegetale şi cu stâlpi de poartă impunători. După război, clădirea aflată de-a lungul străzii Povernei a fost supraînălţată.

Planul cadastral actual: în colţul curţii Rosetti Soleşti a apărut din neant un nr. 11; nr. 11 de pe Constantin Daniel se află pe cealaltă parte a intersecţiei, lângă garajele casei Adrian; casa Adrian nu mai are număr.

Aşa cum am arătat în articolele precedente, pe planul cadastral actual a apărut, în colţul curţii casei Rosetti Soleşti, un inexplicabil număr 11, indiciu serios al unei previzibile scamatorii imobiliare, întrucât se pare că Alecsandri Estates, care deţin acum clădirile Proiect Bucureşti, au obţinut aviz de demolare pentru clădirea din Constantin Daniel 11. Aceasta se află de fapt de partea cealaltă a intersecţiei, lipită de corpul garajelor casei Adrian.

Copyright Silvia Colfescu 2011

Încă o demolare în strada Alecsandri

Aseară am constatat că Alecsandri Estates au demolat şi casa adiacentă terenului din Alecsandri 4, care a purtat nr. 2 înainte de construirea blocului de colţ. Era o casă P+1, nu excepţională din punctul de vedere al valorii arhitecturale sau istorice. Era totuşi construită, în baremurile stilului neoromânesc, de arhitectul inginer Cesare Fantolli, în 1911. Şi era întrutotul adecvată ambianţei cartierului.

Aproape toate casele de pe strada Vasile Alecsandri sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice. Şi pe cea din 2004, şi pe cea actualizată, din 2010.

Casa Rosetti Soleşti din Povernei 1-3 sub ameninţare iminentă!!

Se pregăteşte o nouă distrugere în Povernei. De data asta la nr. 1-3. Pe aceeaşi schemă a înşelăciunii, sprijinită pe întocmirea defectuoasă a planurilor topografice cadastrale ale primăriei. Cine a întocmit planurile cadastrale???

Planul cadastral al primăriei, cu ştampila aferentă

Pe aceste planuri, casa generalului Adrian, situată în Povernei 2 nu are număr stradal.

Deşi avea până ieri placă pe stâlpul de poartă (vezi articolele precedente), iar pe un alt stâlp al gardului este un indicator stradal general pe care scrie Str. Povernei nr. 1-44. Ca şi pe casa de vizavi, Povernei 1-3, pe care se află acelaşi indicator, semn că ambele clădiri se află pe Povernei.

Indicatoarele Povernei, identice pe casa Adrian şi pe casa Rosetti Soleşti

Poarta casei Rosetti Soleşti. Gardul, acelaşi, cu traforuri de piatră, înconjură curtea din Constantin Daniel până în Povernei

Ansamblul casei Rosetti Soleşti, alcătuit din trei clădiri, ocupă colţul străzii Povernei cu Constantin Daniel. Ansamblul este identificat prin stilistica proprie, extrem de coerentă, şi pur şi simplu prin faptul că este înconjurat cu un gard de piatră cu traforuri vegetale, caracteristic stilului Art Nouveau şi de o foarte bună calitate.

Ei bine, dacă te uiţi pe planul topografic al primăriei, casa Adrian nu are număr, dar casa Rosetti Soleşti are mai multe! Are nr. 1-3, scris discret într-un colţ al planului, cu 3-ul cam şters, şi în celălalt colţ apare, prin miracol, nr. 11! Ce 11? Pe ce stradă?

Planul topografic al primăriei: Casa Adrian nu are număr (în realitate este la nr. 2 pe Povernei), în schimb apar două numere 11 pe Constantin Daniel. Iar garajele casei Adrian poartă nr. 4: pe ce stradă? Aici nu e Alecsandri, e Povernei colţ cu Daniel (lipit de nr. 11 din Daniel)

Pe strada Constantin Daniel există un singur nr. 11. Este şi fost întotdeauna micul bloc de lângă numărul 13, bloc în care a fost sediul unei întreprinderi, apoi al revistei Plai cu boi. Un bloc lipit de clădirea grajdurilor –garajelor din curtea casei gen. Adrian.

Strada Constantin Daniel 11, lângă 13 şi 15

Dar, ce să vezi? Pe planul cadastral al primăriei, scris hoţeşte într-un colţ al curţii casei Rosetti Soleşti, apare un nr. 11 care nu are cum să fie acolo. Casa se învecinează direct cu o căsuţă care poartă dintotdeauna numărul 9.

Casa din Constantin Daniel 9, direct învecinată cu Povernei 1-3, casa Rosetti Soleşti

Misterul se lămureşte când aflăm că Alecsandri Estates a cerut autorizaţie de desfiinţare a clădirii de pe Constantin Daniel 11. Şi a primit-o. Care 11? Cel adevărat, al blocului de pe Constantin Daniel, lângă 13, sau falsul din curtea casei Rosetti Soleşti?

Aşa că va demola probabil cel puţin o parte din casa Rosetti Soleşti, pentru că un desenator (???) a scris 11 într-un cerculeţ în colţul curţii. Rămâne de văzut cine a întocmit cu atâta schepsis planurile topografice ale primăriei. Pentru că prea le folosesc celor de la Alecsandri Estates "greşelile" din planul topografic.

Pachetul majoritar de acţiuni al Proiect Bucureşti a fost preluat în 2007 de compania Bantisco Holdings, controlată de Bantisco Holdings Limited, cu sediul în Cipru. Bantisco Holdings are în jur de 90% din acţiunile Proiect Bucureşti. Proiect Bucureşti a transferat proprietatea asupra terenurilor şi clăsirilor din Alecsandri şi Povernei către firma Alecsandri Estates, deţinută integral de Bantisco Holdings.

Oare greşelile din planul cadastral or fi având vreo legătură cu Institutul de arhitectură Proiect Bucureşti, implicat de o jumătate de veac în tot ce mişcă în construcţii şi arhitectură în nefericitul nostru oraş?

Copyright Silvia Colfescu, 2011

O bijuterie arhitecturală faţă în faţă cu demenţa instituţionalizată

Că trăim vremuri de demenţă instituţionalizată nu mai este un secret pentru nimeni. Demenţa instituţionalizată este aceea care face ca autorităţile obligate prin însăşi definiţia lor să apere bogăţiile oraşului, adică în primul rând patrimoniul lui istoric şi arhitectural, să lase, din nepăsare sau din alte motive şi mai rele, ca indivizi fără ruşine şi de o lăcomie paranoică să devasteze monumentele oraşului.

Astfel am ajuns să vedem că se distrug vestigiile Academiei Domneşti de la Sf. Sava, vestigii care în orice altă ţară a Europei ar fi fost valorificate şi ar fi devenit o podoabă a oraşului şi o dovadă a unei istorii comparabile cu aceea a altor capitale europene, a respectabilităţii unei comunităţi orăşeneşti ce ar trebui să fie mândră de o istorie seculară.

Astăzi, o altă nemernicie spoliază oraşul de una dintre bijuteriile lui arhitecturale, în nepăsarea edililor şi a cetăţenilor Bucureştilor.

Cum s-a ajuns ca una dintre cele mai frumoase case din cartierul Povernei-Căderea Bastiliei să fie demolată fără nici o jenă, fără nici un respect pentru patrimoniul naţional şi, nu în ultimul rând, pentru înfăţişarea cartierului?

Foarte simplu. Prin înşelătorie. Pe faţă.

Casa din Povernei 2

Casa din Povernei 2, cap de perspectivă pentru strada Visarion, integrată armonios în arhitectura cartierului, a dăinuit până astăzi 9 mai 2011.

Ea a fost construită, între 1885-1889, de generalul George Adrian (1821-1889); proprietatea era înscrisă pe numele soţiei sale, Elena Adrian, născută Sturdza. Casa figurează, cu exact planul care s-a păstrat până astăzi, pe planul Bucureştilor de la 1911. Deşi nu s-a găsit (încă) autorizaţia de construire, se ştie că edificiul figurează pe o listă de pe la 1900 a caselor construite de arhitectul Louis Pierre Blanc (arhitectul clădirilor Ministerului Agriculturii, Facultăţii de Medicină, casei H. Speyer şi al casei Take Ionescu etc.).

Clădirea prezintă o importanţă cu totul deosebită din punctul de vedere al istoriei arhitecturii Capitalei, fiind una dintre rarele case bucureştene păstrate din perioada de trecere de la stilul academist, caracteristic celei de a doua jumătăţi a sec. XIX, la stilul naţional al perioadei următoare, cunoscut şi sub numele de stil neo-românesc şi ilustrat cu precădere de arhitecţii Ion Mincu, P. Smărăndescu, State Baloşin, Arghir Culina etc. Arhitectul Louis Blanc a mai construit numai una sau două case în stil naţional.

Adresa casei

Adresa casei a fost dintotdeauna Povernei 2. Inclusiv în tot timpul în care a aparţinut Institutului Proiect-Bucureşti. Inclusiv când acest institut a vândut o mare parte a patrimoniului său unui investitor străin şi după ce s-a mutat la o adresă pe care o indică pe toate clădirile sale.

Pentru că, pentru un investitor străin, e o afacere să intri în cârdăşie cu bogatul institut. Acesta era proprietarul casei de pe Povernei 2, al complexului de clădiri de vizavi, pe Povernei 1-3, şi al clădirilor de pe Alecsandri 4, care înglobează fostul nr. 2 de pe Alecsandri, o clădire în stil neoromânesc construită în 1911 de arhitectul inginer Cesare Fantolli.

Investitorul străin

Investitorul străin şi-a început activitatea în cadrul colaborării cu distinsul institut de arhitecţi dărâmând clădirea Centralei Uzinelor Domeniile Reşiţa, de pe Str. V. Alecsandri 4, după 1949 sediu al Institutului Proiect-Bucureşti, o clădire imensă, făcută să dureze secole, a cărei demolare a torturat întregul cartier timp de o lună în vara anului 2009, iscând valuri de praf de ciment întrutotul asemenea valurilor de cenuşă consecutive erupţiei unui vulcan.

A urmat o lungă pauză

A urmat o lungă pauză. Cartierul s-a mai liniştit. În sfârşit, în primăvara aceasta, a început o devastare metodică, pe înfundate, în interiorul casei Adrian. Cum exteriorul a rămas neatins, nimeni nu avea dreptul să protesteze împotriva unor eventuale reamenajări decise de proprietar în interiorul clădirii lui. Întrebările adresate de fundaţia Pro do mo autorităţilor au rămas fără răspuns. S-a pretextat că s-a eliberat o autorizaţie de demolare pentru … Constantin Daniel 11, blocul de alături de casa Adrian, care nici măcar nu figurează pe aceeaşi stradă. Toată lumea s-a gândit că Proiect-Bucureşti a cumpărat acest bloc, fără o calitate arhitecturală deosebită, şi vrea să renunţe la el. Lumea n-a protestat.

Până ieri.

Până ieri. Ieri, casa Adrian a fost învelită în văluri funebre.

Azi, o jumătate din ea a fost deja demolată.

S-a aflat că la baza acestui vandalism stă o şmecherie. Dâmboviţeană, desigur, în combinaţie cu şmecheria mult mai veche, moştenită de la vechii greci. Nu degeaba s-a păstrat dictonul Timeo Danaos et dona ferentes. Mă tem de greci şi când îmi fac daruri.

Şi anume: prin cine ştie ce întâmplare, pe planurile primăriei nu este înscris numărul casei. Deşi pe stâlpul de poartă scrie pe o plăcuţă de bronz Povernei 2. Şi atunci, profitând de faptul că terenul casei Adrian e învecinat spate în spate cu terenul Domeniilor Reşiţa din Alecsandri 4, proprietarii au pretins că acea casă se află pe Alecsandri 4. Deşi pe poartă scrie Povernei 2 şi casa, cu faţada stradală fără nici o legătură cu strada Vasile Alecsandri, este prima casă cu număr par de pe Povernei, între Povernei 4 (un mic bloc) şi Constantin Daniel 11 (alt mic bloc).

Aşa că proprietarii au pus pe gard un vechi panou rămas de la demolarea din Alecsandri 4, cu un număr de autorizaţie care probabil li s-a acordat pentru acea adresă, şi au purces la demolare.

Pe gardul casei, pe stâlpul de poartă stă plăcuţa de stradă pe care scrie Povernei 2. Alături, pe gard, a fost montat un vechi panou pe care scrie că proprietarii au autorizaţie de demolare pentru Alecsandri 4.

De ce oare îmi vine în minte că adeseori nesimţirea face casă bună cu prostia?

Azi

Azi, în faţa bijuteriei arhitecturale pe jumătate distruse, au început să se neliniştească locuitorii cartierului, televiziunea, ziarele. Ca şi în cazul celorlalte distrugeri, autorităţile vor ridica din umeri, complice cu vandalii. Cartierul va fi iremediabil pocit de un mamut de şase etaje, în care vor coexista hotel, magazine, garaje, cine mai ştie ce. Pe străduţele înguste, pe care şi aşa nu mai încap automobilele proprietarilor din cartier, se va instaura coşmarul absolut al circulaţiei spre acest mare imobil, potrivit ca nuca în perete cu casele P sau P+1, maximum P+2 care mărginesc străduţele.

În nesimţirea edililor şi a locuitorilor, oraşul este chelit sistematic de valorile lui istorice şi arhitecturale.

Edilii vor ridica din umeri.

Cui îi pasă de calitatea vieţii în Bucureşti?

Pe cine deranjează o pierdere imensă şi iremediabilă din tezaurul istoric al oraşului, dacă ea se însoţeşte de un câştig corespunzător în buzunarele cui se cuvine?

Copyright Silvia Colfescu, 2011