Azi, cum am promis, mi-am făcut puțin timp pentru o plimbare prin București. Nu așa, hai-hui, fără țel. Voiam să văd și eu cum arată fața orașului în ajun de alegeri de primar. Așa, în secret, mai voiam și să văd dacă Nicușor Dan, pe care o să-l votez, apare pe undeva pe pereți, ca să-l vadă poporul. Fără să mă mai învârt în jurul cozii, iată rezultatele.
De departe, cel mai des și mai variat e spânzurat – pe toți pereții, stâlpii și alte componente urbane – primarul Chiliman. Pare hotărât să rămână la datorie (și cred că, pentru atâta propagandă electorală, a făcut ceva datorii, nu numai o datorie). Rezistă ba cu aceeași seriozitate, ba cu aceeași implicare.
Pe ecranul din Romană apare și rămâne la datorie vreo jumătate de minut. Apoi apare o reclamă de sterilizat câini și pisici. Gratis. Imediat după, pe ecran se arată și domnul Ponta, cu sloganul perimat cu schimbarea. Altă schimbare. Să se facă dreptate. Aşa ar fi drept, să le mai vină şi altora rândul la ciolan. Apoi iar sterilizarea. Apoi da capo. Te ia amețeala.
Chiar pe-alături, casa Solacolu, în Visarion 8, rămâne și ea la datorie sub formă de ruină. I-a dispărut afișul (neelectoral) „PERICOL DE PRĂBUȘIRE”, Doamne ferește, între atâtea afișe cu oferte de primari, să nu-și închipuie cineva cine știe ce.
Vis-à-vis, în fața casei Lipatti, pălățel cam handicapat despre care se spune că a fost moștenit de tovarășul Ion Iliescu (chiar DÂNSUL) de la Valentin Lipatti, diplomatul comunist, fratele pianistului necomunist, șade, ca de obicei, cogeamite Hummer, obiect cât se poate de nesocialist şi de nedemocrat. Ciudat! Afișul din curtea casei nu militează pentru PSD, ci îndeamnă bucureștenii să-și cumpere urgent o piscină de plastic.
Aproape tot atât de des ca și confratele Chiliman de la USL, li se adresează bucureștenilor primarul Oprescu. Insistă să-l votăm pentru că a demonstrat că se poate. Adevăr grăieşte, am văzut cu toţii. Se poate: în pofida legilor, în detrimentul locuirii civilizate, în batjocura istoriei orașului, în nesocotirea intereselor locuitorilor. Se pot dărâma monumentele istorice, se poate rade o bucată de oraș pentru fanteziile urbanistice șchioape ale unui primar de carton, pe care-l doare știm noi unde de felul în care trăiesc oamenii, se pot da autorizații la greu pentru construcții megalomanice, care se potrivesc ca nuca-n perete cu locurile unde se ridică – dar sunt fabrici de bani pentru „prieteni” –, se poate orice. Chiar în timpul ăsta, Moara lui Assan arde, casa Miclescu din Kiseleff cască spre cer hăul încăperilor fără acoperiș, hala Matache scârțâie din greu dar refuză să se prăbușească, Berzei-Buzești arată ca un imens maidan, casele Spiru Haret, Nanu-Muscel din Romană, Oromolu din piața Victoriei și multe altele se macină inexorabil, tot orașul e împestrițat de locuri virane pe care se înălțau până mai an monumente istorice... Totul se poate. S-ar putea ca în Bucureşti să nu se mai poată trăi, dacă domnul Oprescu mai iese primar încă o dată.
Prin sectorul 5 se vântură peste tot marele Vanghelie. Omul ăsta nu mai are casă, nu mai are familie, nu mai are nimic pe lumea asta decât pe noi. Sectorul 5 îi e casă și familia lui suntem noi. Cu atât mai rușine să ne fie că, în loc să ne îngrămădim ca oile și să behăim blând în jurul LUI, marele tătuc, care ne dă pomeni de mici şi de sarmale, lăsăm goale corturile pe care le-a răspândit prin oraș și în care imaginea lui deschide chemător brațele spre noi. Nerecunoștința de pe malurile Dâmboviței e intolerabilă!!!
Mâine o să mai postez pe-aici ceva poze tot atât de admirabile ca și cele de mai sus. Mai sunt și alții prin marea grădină a lui Dumnezeu. Toți vor să ne dea, să ne facă, să ne repare casele, să ne scape de bieții câini comunitari, să ne aspire străzile (nu banii din buzunare, nuuuuu), să se ocupe de bătrâni, să ne mărească leafa şi pensia, să ne dea la toţi câte 20.000 de euro, să ne umple de mici, bere şi fotbal şi câte şi mai câte.
Numai un afiş cu Nicuşor Dan n-am văzut prin Bucureşti. Nu zic, poate-or fi, dar eu n-am văzut. Dacă vrei să-i afli programul, trebuie să cauţi site-ul lui de pe Internet. Dar pe Calea Victoriei am trecut pe lângă doi tineri care discutau aprins despre... Nicuşor Dan. Păreau a fi foarte dornici să-l voteze, din câte am înţeles, ţinându-mă un pic după ei ca să aud ce vorbesc.
Însă afişe, repet, n-am văzut. Ce-o fi asta??? De ce nu dă şi el acolo, un milion, două de euro, pe afişe care să ne convingă să-l votăm? Ce mare lucru? Cuuuum? NU ARE? Cum adică? El nu e din specia catindaţilor? E un om obişnuit, aşa, ca noi? Nu minte? Nu fură? Nu dărâmă? Păi cum să voteze bizonul aşa ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu