Între suporterii maghiari și manifestația împotriva legii Roșia Montana… numai jandarm să nu fii

                                                                                      

În general nu prea mi-e milă de jandarmi. Îi percep ca pe o entitate represivă și, ca oricărui român cu istoria în spate, mi-e cam frică de ei.

Dar azi, când Bucureștii sunt invadați de războinicii suporteri maghiari, mulți cu cantități nerezonabile de alcool la bord, iar concomitent, în Piața Universității, bat deja pașnic cu peturile în asfalt protestatarii împotriva legii Roșiei Montane, mi-e cam milă de ei.

Mă întreb ce o să se întâmple deseară?

Poate că, la fel ca ieri seară, protestatarii vor veni să întâmpine melomanii la ieșirea de la concertul de la Sala Palatului.

Poate că unii dintre melomani se vor solidariza cu ei nu numai cu sufletul, ci se vor duce cu ei în piață și pe străzi.

Poate că suporterii Stelei vor veni și ei la protest, așa cum au promis, se pare.

Ferească Dumnezeu, poate că suporterii maghiari, furibunzi, vor da buzna și ei, ca hunii, la manifestație, că deh, dacă vine cianura în jos pe Someș și pe Tisa, face prăpăd și la ei.

În ceea ce mă privește, când o să ies de la concert, o să-mi aduc aminte că sunt o biată femeie fragilă și o să mă retrag cuviincios spre casă.

Dar dacă mă gândesc la soarta jandarmilor, care vor trebui să se încaiere cu ultrașii maghiari, cu suporterii români, cu studenții protestatari ȘI cu melomanii… numai jandarm să nu fii…