Dintre ciudățeniile pe care le poţi găsi pe strada Franceză: capac de canal cu stema Bucureştilor
cu Sf. Dumitru şi cu vulturul cruciat
cu Sf. Dumitru şi cu vulturul cruciat
Cel mai vechi tronson al străzii se întinde între strada Tonitza şi strada Şelari. Deşi strada e veche, casele sunt mai puţin vechi, cum spuneam, fiind toate construite după marele incendiu din 1847, până în ultimii ani ai secolului XIX.
Nr. 11: detaliu decorativ al vitrinei originale
Unele dintre ele au fost remaniate cu ocazia alinierilor succesive. Cele mai multe sunt în stare de conservare foarte proastă, deşi majoritatea sunt monumente istorice clasate. S-ar putea spune că, în afară de casa de la nr. 13 şi cea de la nr. 46, toate celelalte sunt în faze diferite de degradare.
Partea numerelor cu soţ
Numerotarea caselor este inegală. Din cauză că marea clădire a Muzeului de Istorie ocupă toată partea stângă a străzii, până la intersecţia cu strada Poştei, numerotarea fără soţ începe de la biserica Sf. Dumitru, care are vizavi, pe partea cu soţ, numerele 26 şi 28.
Casa Vlasto, îmbrăcată în schele
O veste (care pare a fi) bună: casa Vlasto, deteriorată de cele două incendii din octombrie şi noiembrie, se repară. O schelărie deasă îi îmbracă faţada dinspre strada Franceză, iar peste acoperişul spart a fost întinsă o prelată.Din cauza particularităţii de numerotare, ne vom plimba întâi pe partea stângă a străzii, între numerele fără soţ 3-17, şi abia apoi pe cealaltă parte, de la nr. 32 la 46.
Cum s-a făcut târziu, amânăm plimbarea pe mâine.
2 comentarii:
Eu cred ca sunt capace de canal destul de noi, căci au sistem antifurt care trebuie inclus în colacul de ciment.
Trimiteți un comentariu