Povestind Bucureştiul, vineri 9 decembrie ora 18.30

Oglinzi bucureştene

Mi-a plăcut mult. M-am simţit între prieteni. Aşa cum am spus acolo, dintre cei două milioane de locuitori ai Bucureştilor, poate vreo o mie iubesc oraşul şi poate o suta dintre aceştia s-au adunat la Arhitectură vineri seara.
Cel mai mult m-a frapat deosebirea dintre privirile obtuze, terne, cu care te ciocneşti invariabil pe stradă, şi privirile strălucitoare, deschise, sclipind de interes şi de inteligenţă, care veneau dinspre sală. Mare lucru comuniunea de idei!
Plimbarea lui Raiden prin Bucureşti: interesantă, vie, nonconformistă, plină de găselniţe - pe scurt, ne-a dus printr-o mulţime de locuri pe care nu le cunoşteam - şi ne-a arătat faţete noi ale unora pe care le cunoşteam.
Fotografiile lui Radu Oltean: minunate. Ca tot ce face Radu, şi prezentarea lui a fost excepţională. Rezultat al unei munci de cercetare minuţioase şi al unui talent ieşit din comun.
Publicul: tot ce-şi poate dori cineva care a fost invitat să ţină un speech (nu mă dau mare cu engleza, dar pur şi simplu e târziu, mi-e cam somn şi nu găsesc nuanţa corespunzătoare în română). Revenind la public: oameni cultivaţi, interesaţi de istoria şi de viaţa oraşului, dornici să afle ceva nou despre Bucureşti.
Dornici să vorbească despre Bucureşti.
Probabil cei care vor face, în cele din urmă, ceva salvator pentru Bucureşti.
Foarte generoasă găzduirea Universităţii de Arhitectură (unii bombănesc că n-au fost microfoane, dar sunt sigură că tot ce s-a spus s-a auzit până în ultimul rând; poţi găsi noduri în orice papură).
În ceea ce mă priveşte, îi mulţumesc lui Andrei Bârsan că mi-a prilejuit, prin această invitaţie, bucuria de a-i vedea pe mulţi dintre prietenii oraşului pe care-i cunoşteam doar de pe Net, doamnei arhitect Marica Solomon pentru amabilitatea cu care ne-a primit, şi celor din public pentru că mi-au întărit speranţa că mai există bucureşteni adevăraţi; bucureşteni care-şi iubesc oraşul.