Recentul recensământ spune că nu sunt decât cam 1.600.000. Nici asta nu cred, dacă iau în consideraţie faptul că nu s-a deranjat nimeni să mă numere pe mine şi pe ceilalţi membri ai familiei cu care locuiesc, adică 3 persoane care sigur nu apar pe nici o lista.
Probabil că adevărul e pe undeva pe la mijloc.
Ei, bine, nu ştiu dacă jumătate dintre aceşti bucureşteni ştiu ce este şi unde este Ateneul Român. Poate au trecut prin faţa lui şi au remarcat, neglijent, existenţa unei clădiri. Şi cred cu tărie că nici măcar o zecime dintre ei n-au intrat vreodată în frumoasa clădire.
Pentru ei (deşi sunt puţine şanse ca aceşti „bucureşteni” să citească vreodată un blog despre Bucureşti), precum şi pentru mine, care mă bucur să le mai văd o dată, pun aici câteva imagini din acest loc frumos al Bucureştilor.
Holul de la intrare, cu coloane trandafirii şi cu podeaua din mozaic
Plafonul holului
Plafonul susţinut de colonada interioară (să nu uităm că Ateneul a fost ridicat pe locul unde trebuia să fie construit un manej, de la care a moştenit fundaţiile circulare)
Scările (4 la număr) se sprijină pe stâlpi masivi
De pe palierul de la jumătatea scării se deschide priveliştea întregului hol
Sala, de asemenea circulară, nu este mare, dar are o proporţie frumoasă, o ornamentaţie somptuoasă şi o acustică bună
Una dintre cele două figuri alegorice care încadrează scena la partea superioară
Detaliu
Una dintre ferestrele rotunde ale cupolei
Din nou în jos pe scară...
Ornament pe laterala clădirii, în exterior
Voi mai pune şi săptămâna viitoare câteva imagini şi poate că, peste o vreme, voi reuşi să postez şi părţi din fresca din sala mare.
Copyright Silvia Colfescu, 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu