miercuri, 16 noiembrie 2011

Case pe strada Franceză (2)

Balconul casei de la nr. 8, cu feroneria caracteristică epocii de construcţie

La nr. 8, o casă înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice găzduieşte la parter un restaurant care se mândreşte cu firma „La Mitocanu”. Probabil că Madame Filipov, cine ştie ce cucoană distinsă care, pe planurile de la 1911, figura ca proprietară a casei, se răsuceşte în mormânt la gândul succesorului ei.
Casa a fost construită cu siguranţă după 1869, când s-a impus alinierea clădirilor pe stradă, dar nu mult, pe la 1870 probabil, pentru că feroneria balconului are un model pe care iscusiţii fierari bucureşteni l-au lucrat adeseori în anii aceia. Faţada are o ornamentaţie de stil neoclasic cu elemente neobaroce: nu lipsesc pilaştrii care susţin în ax un fronton semi-oval spart, nici semicoloanele angajate.

Etajul II este vizibil adăugat mai târziu. Constructorul s-a străduit să armonizeze faţada adaosului, dotând-o cu mai modeste notaţii neoclasice şi cu un fronton triunghiular în ax.

Numărul 10 (f. 14 în 1898) este o clădire care, pe planul de la 1911, apare ca proprietate a doamnei Ressel: casa cu prăvălia de maşini de cusut şi biciclete E. I. Ressel.

O intrare din strada Olimpului, în spatele Patriarhiei, poartă numele industriosului neamţ care a înfiinţat acolo un atelier, poate chiar de reparat bicicletele pe care le vindea în prăvălia aceasta; astăzi, mica hală din Olimpului 42 se păstrează şi adăposteşte un pricăjit atelier auto. Casa din Franceză 10, cu frontoane triunghiulare deasupra celor 3 ferestre de la etaj şi cu o balustradă dantelată a balconului, nu este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice.

Casa de la nr. 12, construită probabil tot pe la 1870 – feroneria balconului repetând

modelul la modă în epocă – aduce un modest suflu de renaştere italiană: pe faţadă alternează semicoloane cu capitel ionic cu pilaştri cu capitel compozit, ornamentele includ palmete, scuturi, ove. Parterul, cu ornamentaţia complet distrusă, găzduieşte întreprinderea Arexim. Şi această clădire este declarată monument istoric.

Casa de la nr. 14 este marcată cu o placă împodobită cu portretul poetei Iulia Haşdeu. La 1869 erau chiriaşi aici Bogdan Petriceicu Haşdeu şi soţia sa Iulia, născută Faliciu. În această casă, la 14 noiembrie 1869, s-a născut Iulia, fiica lor, poeta cu existenţă meteorică. Pe faţadă, o placă aminteşte acest eveniment.

Construcţia iniţială a fost remaniată astfel încât să corespundă alinierii clădirilor din 1869, căpătând o nouă faţadă, de stil neoclasic simplificat, cu nuanţe de stil 1900.

Faţada, simetrică, este încununată în ax de un mic fronton triunghiular; axa de simetrie este subliniată de balcoane la cele două niveluri ale clădirii.


La parter, vitrinele prăvăliilor sunt susţinute de două perechi de coloane elegante de fontă, caracteristice arhitecturii sfârşitului de secol XIX, soluţie constructivă adoptată poate în urma retezării faţadei iniţiale. Bucureşteanul zilelor noastre va revedea cu resemnare pe pereţii parterului veşnicele "graffitti" de prost gust cu care este împodobită din belşug toată strada. Ce zic eu? Toată strada? Tot oraşul, toată ţara...


Casa de la nr. 16, mai veche, datează din jurul anului 1850.


Peste parterul cu desăvârşire despuiat de orice podoabă, se înalţă un etaj scund, cu 5 ferestre chenăruite cu profile albe, simple. Valoarea casei constă în vechimea ei, clădirea rămânând neatinsă de alinierea din 1869.


La nr. 18 se află casa pe care M. Russu şi-a construit-o în „anno domini 1892”, având grijă să anunţe lumii acest eveniment prin înscrierea lui pe faţada împodobită cu o avalanşă de ornamente împrumutate de la mai multe stiluri: lei, frunze de acant, ove, palmete, denticuli, cartuşe decorative.


Într-un cartuş discret aşezat la partea superioară a construcţiei este înscris numele arhitectului: R. Kraft, arhitectul mai multor clădiri din Capitală, de la sfârşitul sec. XIX.


Construită pe o parcelă foarte îngustă, casa are o faţadă desenată pe înălţime, simetrică la cele două etaje, asimetrică la parter, care etalează vitrina prăvăliei alături de intrarea spre locuinţa de la etaje.

La nr. 20, o căsuţă înfruntă cu vitejie vremurile vitrege, purtând pe faţadă stigmatul bulinei roşii.

Datează de pe la 1850 şi păstrează intact balconul cu feroneria caracteristică epocii, pe console de fontă, împodobit cu ulcele de flori.


Decorul faţadei, aparţinând de stilul eclectic, include medalioane renascentiste cu personaje, cartuşe decorative, ferestre cu chenare profilate, frize decorative la cornişă. Casa, monument istoric, este într-o stare proastă de conservare.


Universitatea ecologică îşi are sediul la nr. 22, o clădire de dimensiuni importante, care a aparţinut lui Henrik Prager. Se poate deduce că era o rudă a bogatului blănar Sigmund Prager, care cumpărase casa Cantacuzino/Ienăchiţă Văcărescu/Bellu din Calea Victoriei 9, practic în imediata vecinătate. Un anume Henrik Prager se pare că avea în epocă un atelier de încălţăminte în Bucureşti.


Clădirea, azi restaurată, are o faţadă de stil eclectic, cu elemente de neorenaştere franceză şi de neobaroc.

În sfârşit, un mic bloc cu arhitectură încadrabilă în stilul Art Déco încheie tronsonul către strada Nicolae Tonitza.


Copyright Silvia Colfescu 2011

2 comentarii:

volganeagra spunea...

Apartamentele de pe str Franceza nr 14 sunt de vanzare, fiind in stare relativ decenta. Un google "site:titirez.ro franceza 14" da mai multe detalii, inclusiv poze interior...

silvia.colfescu spunea...

In casa sunt niste intreprinderi, locatari, fundatia Iulia Hasdeu. Si o multime de neintelegeri locative, se pare. Plus niste "mostenitori" ai lui Hasdeu, care ar vrea casa, dar nu stiu ca ea nu a apartinut scriitorului...