Grigoraș Dinicu - un bucureștean de seamă

Taraful Dinicu la Expoziția Universală de la Paris, 1889; la nai, Angheluș Dinicu 

(fotografie de Paul Nadar)

Pe 3 aprilie 1889 se năștea în mahalaua Scaune din București, într-o familie vestită de lăutari, genialul violonist Grigoraș Dinicu.

Strănepot al lăutarului chitarist Costache Dinicu, podoaba curții lui Grigore Ghica Vodă, nepot al marelui naist Angheluș Dinicu, autorul piesei Ciocârlia http://www.youtube.com/watch?v=-NvfFLHh7qU , Grigoraș a dus faima muzicii lăutărești - și a Bucureștilor - în întreaga lume, de la Paris la Londra și la New York.

Era un violonist neîntrecut. A studiat la Conservator (1902-1906). Lucrarea lui de absolvire, Hora staccato (1906) http://www.youtube.com/watch?v=EHR1eZ23qCw , a devenit imediat celebră. 

Printre compozițiile lui cele mai cântate, Hora mărțișorului. Ion Voicu a lăsat o interpretare splendidă a Horei mărțișorului http://www.youtube.com/watch?v=490pmwJ2TaM .

Se spune că strălucitul violonist Jascha Heifetz a afirmat că Grigoraș Dinicu este cel mai mare violonist pe care l-a auzit vreodată.

A murit la 60 de ani, în martie 1949, la București. Foarte mulți români îl poartă în suflet – mulți fără să știe: printre temele celor două Rapsodii române de George Enescu sunt multe cântece lăutărești care amintesc de familia de lăutari Dinicu, inclusiv Ciocârlia.
Prea puțini bucureșteni își mai amintesc azi de Grigoraș Dinicu și de extraordinara lui muzică lăutărească - în schimb, manelele de doi bani ne sufocă la orice colț de stradă.
Nici muzica lăutărească nu mai e ce era, și nici cu Bucureștii zilelor noastre nu prea avem cu ce ne lăuda...