Chevron, Pungești și cuadratura cercului

Ce poți să faci când căminul tău e amenințat cu otrăvirea? Când amenințarea vine nu de la un dușman, ci de la însuși cel pe care l-ai desemnat să te apere?

Ce poți să faci atunci când propriul tău guvern, politicienii pe care tu însuți i-ai ales pentru că ți-au promis că-ți vor face viața frumoasă, pe care-i plătești ca să organizeze eficient și corect societatea, ca să-ți asigure condiții decente de viață, ca să-ți apere mediul, sănătatea, independența, NU-ȘI FAC DATORIA și, în disprețul promisiunilor pe care ți le-au făcut, îți vând sănătatea și liniștea căminului pentru un pumn de bani care vor intra în buzunarele… cine știe cui? Își lasă cetățenii la cheremul unor societăți străine, cărora nu le pasă de o țară considerată doar un izvor de profituri?

Uriașă este dezamăgirea celor care au votat actuala clasă politică.

Uriașă este nemulțumirea celor care nu au votat-o, dar care se văd siliți, prin mecanismul democrației, să suporte consecințele erorii comise de majoritatea populației.

Iar atunci când democrația originală românească duce la clasica lozincă a neuitatului nostru domn Ion Ilici Iliescu „câinii latră, caravana trece”, neputința dă naștere la gesturi disperate.

Sătenii din Pungești refuză riscul de a asista la transformarea satului lor într-o capcană otrăvită. Refuză riscul ca apa lor de băut să se transforme într-un lichid murdar, ca subsolul terenurilor lor să devină un tărâm primejdios, ca o întreprindere fără nici o legătură cu ei – și cu noi toți, cei care locuim în România – să devină stăpâna destinelor lor, răvășindu-le viețile, numai în scopul extragerii din pământul nostru al unor gaze pe care apoi să ni le vândă tot nouă, la prețul pieței internaționale.

Pentru că, hai să râdem, procentajele din producție pe care guvernanții noștri ne vând subsolurile nu acoperă și nu vor acoperi, nici pe departe, daunele aduse mediului în care trăim și distrugerea inevitabilă a unei mari părți a resurselor de apă necesare vieții. Vieții NOASTRE.

În situația de față, am impresia că suntem ca un om nu prea deștept, care stă pe o cracă deasupra unei prăpăstii și negociază cu un hoț cinic tăierea crăcii și vânzarea lemnului pe care stă.

Și constat că ne este imposibil nouă, celor care vedem cum primejdia ne împresoară din ce în ce mai strâns, să-i facem să înțeleagă pe cei care ne vând că nu le-am dat acest mandat.

Că nu vrem să ne transformăm țara într-un rezervor de materii prime, ca un stat amărât și lipsit de apărare din lumea a treia.

Că știm că în țara de unde vin companiile care caută profitul în țara noastră, Statele Unite ale Americii, multe comunități au interzis deja exploatarea gazelor de șist.

Că americanii semnează petiții prin care îi adresează președintelui lor cererea de a interzice exploatarea aceasta acolo unde ea are loc.

http://www.texassharon.com/2012/04/10/tell-president-obama-to-stand-up-to-the-oil-gas-industry-and-protect-our-clean-air-from-fracking-pollution/

Că situația la ei e similară cu cea de la noi:

„From Pennsylvania to California companies pump a mostly unknown cocktail of toxic chemicals into the ground to unleash the natural gas locked below -- all the while poisoning the air and water and turning local communities into industrial zones.” (Din Pennsylvania până-n California companiile pompează în sol un cocktail în mare parte necunoscut de chimicale toxice, ca să elibereze gazele naturale închise acolo – toate acestea otrăvind aerul și apa și transformând comunitățile locale în zone industriale). https://secure.sierraclub.org/site/Advocacy?cmd=display&page=UserAction&id=11761

Chesapeake Appalachia pleads guilty to Clean Water Act violations

Ce posibilități are omul de pe cracă să-și salveze viața - și craca?  

O înțelegere între el și hoțul care-l amăgește cu vorbe mincinoase ar fi imposibilă.  Cuadratura cercului. Interesele lor sunt opuse. Pentru ca unul să câștige, celălalt trebuie să păgubească. Sau să moară.

Îi înțeleg pe sătenii din Pungești. Când viața omului e amenințată, legea spune că el are dreptul să se apere. Se numește auto-apărare. Ai dreptul să-i dai în cap omului care te strânge de gât. 

Ferească Dumnezeu ca, prin lipsa de înțelepciune a celor care ne conduc, să ajungem până acolo.