Bucurie!

Și sănătate și noroc și muncă rodnică și toate bunătățile pământului, ale minții și ale sufletului le doresc dragilor cititori ai acestui blog!

LA MULȚI ANI 2014 !

Mitocanii la Crăciun ; câteva reguli simple pentru cei care merg în vizită de Sărbători

 Vin Sărbătorile și, ca un neam de creștini ce suntem, ne pregătim cu toții să sărbătorim nașterea Domnului cu familia sau cu prietenii. Unele întreprinderi au început chiar să facă „party” de Crăciun, obicei împrumutat de la frații noștri întru capitalism, americanii și englezii. Dar, în vremurile acestea de criză, sărăcia globală sugrumă obiceiul din fașă, așa că ne vom ocupa azi doar de detaliile care pot transforma vizita de Crăciun la rude sau la prieteni într-un moment de bucurie pentru toată lumea.

Sau nu. Nu de alta, dar se mai întâmplă ca vreun musafir să strice cheful tuturor, dându-și în petic chiar și la marile sărbători…

Ca linie generală, e bine ca, și în aceste împrejurări festive, să se respecte regulile de bună purtare care, pentru un om civilizat, sunt obligatorii la orice vizită. Cu unele mici adăugiri.

1. Pregătește mici daruri, mai ales dacă în casă sunt copii - așa cere tradiția. Câteva batoane de ciocolată, un buchet de flori sau o coroniță împodobită de brad pentru stăpâna casei, o sticlă de vin fin pentru stăpânul casei nu vor costa un cap de țară și vor aduce bucurie în casă.

2. Împachetează frumos micile cadouri. Un pachețel-cadou înseamnă sărbătoare și e mult mai plăcut (și mai ieftin) decât ceva scump, dar neîmpachetat special. La marile magazine se găsesc hârtii colorate, panglici de plastic și mici podoabe cu ajutorul cărora se pot face pachețele foarte frumoase. Scrie pe pachet sau pe un cartonaș prins de pachet numele celui căruia îi e destinat (altfel riști ca bunicul Vasile să înhațe guma de mestecat a lui Gigel și să-și smulgă proteza dentară cu ea). Fă pachetele cu o zi sau două înainte, s-ar putea ca împachetatul să dureze mai mult decât te aștepți. 

3. Îmbracă-te îngrijit, dar NU cu pretenții. Crăciunul e o sărbătoare religioasă (chiar dacă mulți au uitat asta) și de familie, presupune o atmosferă de bucurie simplă, fără fițe. Lasă rochia cu cristale Swarowski și costumul negru cu papion pentru Reveillon.

4. Când spun îmbracă-te, vreau să spun: întâi e absolut necesar să faci duș sau baie, să te deodorezi, să te speli pe dinți, să-ți tai părul care-ți iese din nas și din urechi (dacă e cazul), să-ți tai unghiile (dacă ești doamnă, să-ți faci chiar manichiura și pedichiura și, eventual, să te depilezi pe picioare), să te tunzi / coafezi / ciufulești / pui perucă – în sfârșit, orice te poate face să arăți civilizat încă înainte de a te îmbrăca. Și, desigur, domnii sunt sfătuiți cu tărie să-și schimbe șosetele și alte piese de lenjerie, chiar dacă de-abia le-au schimbat acum 10 zile și sunt convinși că damful lor natural e foarte atrăgător.

5. Vino la timp. Poți întârzia 5-10 minute, NU mai mult. Orice gazdă are un program: când pregătește mâncăruri calde, invitații care întârzie o obligă fie să țină mâncarea să se ardă la cuptor, fie să o scoată ca să o reîncălzească după aceea. N-o să pomenească de complicațiile astea, dar o să le păstreze în inimă multă vreme.

6. În nici un caz NU veni mai devreme: gazda o să-ți deschidă nefardată, cu șorțul în față și o să te asigure zâmbind că n-o deranjezi deloc. S-ar putea însă să i se șteargă zâmbetul în timp ce aleargă să se schimbe, după ce ți-a pus în mână un pahar cu aperitiv și ți-a deschis televizorul, ca să ai ce face cât timp lipsește.

7. NU bea înainte de a mânca. La români, Crăciunul e prilej de îndopare și de băut în prostie, dar dacă trântești tării pe stomacul gol, riști să începi să cânți colinde înainte de friptură.

8. NU înfuleca la greu, chiar dacă ai ținut post (sau cu atât mai mult). Sarmaua, piftia și friptura îți vor cădea greu la ficat și te vor îndemna să-ți stingi focul în vin. Atunci va fi momentul când vărul Costică îți va face fotografii care, după două-trei zile, îți vor cădea și mai greu la ficat. Fii cumpătat: o să te simți bine și o să și arăți bine.

9. Chiar dacă, în unele medii, există obiceiul ca, după ce se mănâncă și se bea zdravăn, să se danseze, mai bine lăsați cu toții acest tip de distracție pentru Reveillon. De Crăciun, e mai simpatic să aprindeți lumânările sau beculețele din brad și să ascultați sau, de ce nu, chiar să cântați colinde. Așa, viața vă va fi mai diversă și mai colorată și nu vă veți mai putea plânge de monotonie.

10. NU prelungi vizita peste măsură. NU aștepta ca gazda, cocoșată de oboseală, să te conducă zâmbind jalnic la ușă, printre ultimii musafiri. După masă, desert, cafea, cadouri sub pom, colinde, mai stai puțin, apoi găsește un pretext și retrage-te. Gândește-te (dacă, după atâtea sarmale, mai poți gândi) că gazdei îi rămâne sarcina de a strânge, spăla vasele și pune totul la loc. E greu și durează.

Sau, dacă gazda a adoptat metoda americană de a accepta ajutorul musafirilor la spălatul vaselor (obicei trist pentru musafiri, dar n-ai ce-i face, strânge din dinți și conformează-te), rămâi împreună cu ceilalți oaspeți și ajută până când casa arată perfect.

11. Ia-ți rămas-bun de la toată lumea (nu o uita pe tanti Aglaia, care moțăie pe canapea, dar care nu te va ierta că nu ai salutat-o la plecare) și mulțumește-i gazdei pentru ospitalitate.

12. A doua zi după vizită, dă-i un telefon gazdei și mai mulțumește-i o dată. Osteneala ei va fi răsplătită dacă o vei convinge că oaspeții s-au simțit bine.

P.S. N-am îndrăznit să repet sfaturile de bune maniere la masă pe care le-am dat în articolul Mitocanii la restaurant. Dar, ca o mică recapitulare folositoare: 
NU folosi alandala tacâmurile, 
NU vorbi cu gura plină, 
NU pune oasele și tacâmurile utilizate pe fața de masă brodată de bunica gazdei, pune-le pe farfurie,
NU picura sos de friptură pe aceeași față de masă, 
NU te descheia la betelie ca să poți mânca mai mult, 
NU urla, 
NU râgâi, 
NU te scobi în dinți la masă (cu atât mai puțin în nas), 
NU te îmbăta, 
NU rosti cuvinte… neaoșe, 
NU spune bancuri deocheate, 
NU te hlizi cu gura la urechi, 
NU te strâmba ca un clovn,  
NU te scărpina în public, 
NU-i face curte fetei vecinului Nicu / NU-i face ochi dulci logodnicului verișoarei Săndica etc. etc. etc.

Și nu uita nici o clipă: politețea are preț…

Imagini de pe Internet

Dl.Ponta, apărător al proprietății private, trezirea crinului și modificarea modificării

                                Foto Mediafax - Octav Ganea

S-a trezit dl Crin Antonescu!
A luat cunoștință de modificările penale ale codului penal (acceptate de numeroși liberali) și cere modificarea modificărilor!

Și dl. Ponta vrea modificări.
Vrea chiar modificări care să fie acceptate de juriștii Uniunii Europene, pentru că, nu-i așa, nu se poate lipsi de banii UE... deși, așa cum face câinele rău, pândește mereu prilejul de a mușca mâna de ajutorul căreia se folosește când trebuie plătite salariile bugetarilor și pensiile.

În schimb, dl Ponta e foarte mâhnit de nerecunoștința Chevron. Cu toate că le-a apărat proprietatea privată cu ghearele și cu dinții.
Așa e.
Să nu uităm: a apărat proprietatea privată a Chevron, în dauna proprietății private a cetățenilor români.

Chevron, Pungești și cuadratura cercului

Ce poți să faci când căminul tău e amenințat cu otrăvirea? Când amenințarea vine nu de la un dușman, ci de la însuși cel pe care l-ai desemnat să te apere?

Ce poți să faci atunci când propriul tău guvern, politicienii pe care tu însuți i-ai ales pentru că ți-au promis că-ți vor face viața frumoasă, pe care-i plătești ca să organizeze eficient și corect societatea, ca să-ți asigure condiții decente de viață, ca să-ți apere mediul, sănătatea, independența, NU-ȘI FAC DATORIA și, în disprețul promisiunilor pe care ți le-au făcut, îți vând sănătatea și liniștea căminului pentru un pumn de bani care vor intra în buzunarele… cine știe cui? Își lasă cetățenii la cheremul unor societăți străine, cărora nu le pasă de o țară considerată doar un izvor de profituri?

Uriașă este dezamăgirea celor care au votat actuala clasă politică.

Uriașă este nemulțumirea celor care nu au votat-o, dar care se văd siliți, prin mecanismul democrației, să suporte consecințele erorii comise de majoritatea populației.

Iar atunci când democrația originală românească duce la clasica lozincă a neuitatului nostru domn Ion Ilici Iliescu „câinii latră, caravana trece”, neputința dă naștere la gesturi disperate.

Sătenii din Pungești refuză riscul de a asista la transformarea satului lor într-o capcană otrăvită. Refuză riscul ca apa lor de băut să se transforme într-un lichid murdar, ca subsolul terenurilor lor să devină un tărâm primejdios, ca o întreprindere fără nici o legătură cu ei – și cu noi toți, cei care locuim în România – să devină stăpâna destinelor lor, răvășindu-le viețile, numai în scopul extragerii din pământul nostru al unor gaze pe care apoi să ni le vândă tot nouă, la prețul pieței internaționale.

Pentru că, hai să râdem, procentajele din producție pe care guvernanții noștri ne vând subsolurile nu acoperă și nu vor acoperi, nici pe departe, daunele aduse mediului în care trăim și distrugerea inevitabilă a unei mari părți a resurselor de apă necesare vieții. Vieții NOASTRE.

În situația de față, am impresia că suntem ca un om nu prea deștept, care stă pe o cracă deasupra unei prăpăstii și negociază cu un hoț cinic tăierea crăcii și vânzarea lemnului pe care stă.

Și constat că ne este imposibil nouă, celor care vedem cum primejdia ne împresoară din ce în ce mai strâns, să-i facem să înțeleagă pe cei care ne vând că nu le-am dat acest mandat.

Că nu vrem să ne transformăm țara într-un rezervor de materii prime, ca un stat amărât și lipsit de apărare din lumea a treia.

Că știm că în țara de unde vin companiile care caută profitul în țara noastră, Statele Unite ale Americii, multe comunități au interzis deja exploatarea gazelor de șist.

Că americanii semnează petiții prin care îi adresează președintelui lor cererea de a interzice exploatarea aceasta acolo unde ea are loc.

http://www.texassharon.com/2012/04/10/tell-president-obama-to-stand-up-to-the-oil-gas-industry-and-protect-our-clean-air-from-fracking-pollution/

Că situația la ei e similară cu cea de la noi:

„From Pennsylvania to California companies pump a mostly unknown cocktail of toxic chemicals into the ground to unleash the natural gas locked below -- all the while poisoning the air and water and turning local communities into industrial zones.” (Din Pennsylvania până-n California companiile pompează în sol un cocktail în mare parte necunoscut de chimicale toxice, ca să elibereze gazele naturale închise acolo – toate acestea otrăvind aerul și apa și transformând comunitățile locale în zone industriale). https://secure.sierraclub.org/site/Advocacy?cmd=display&page=UserAction&id=11761

Chesapeake Appalachia pleads guilty to Clean Water Act violations

Ce posibilități are omul de pe cracă să-și salveze viața - și craca?  

O înțelegere între el și hoțul care-l amăgește cu vorbe mincinoase ar fi imposibilă.  Cuadratura cercului. Interesele lor sunt opuse. Pentru ca unul să câștige, celălalt trebuie să păgubească. Sau să moară.

Îi înțeleg pe sătenii din Pungești. Când viața omului e amenințată, legea spune că el are dreptul să se apere. Se numește auto-apărare. Ai dreptul să-i dai în cap omului care te strânge de gât. 

Ferească Dumnezeu ca, prin lipsa de înțelepciune a celor care ne conduc, să ajungem până acolo.

Acum 222 de ani

Într-un 5 decembrie, acum exact 222 de ani, Mozart a plecat către frații lui, îngerii. Cel care a adus fericire în sufletele a milioane de oameni s-a stins abandonat, nefericit și a fost înmormântat la groapa comună. De 5 decembrie să aprindem o luminiță în amintirea lui.

Astăzi e ziua ei

Acum doi ani am scris  cuvintele de mai jos de ziua națională a României. Cu speranța secretă că lucrurile vor merge spre mai bine. Azi, situația s-a schimbat pe alocuri în bine, pe alocuri în rău. Speranța subzistă. Multe s-au pierdut, puține s-au câștigat. 
La mulți ani, România și să-ți dea Domnul un dram de minte și un car de noroc! Ai mare nevoie...

Update 2015: Hotel Royal Palace e și mai dărăpănat ca în momentul în care a fost fotografiat: ferestre smulse, tencuială desprinsă, stâlpi de lemn care proptesc (de pe trotuar) balcoane de la et. I, tot tacâmul. Friza multicoloră de pe clădirea Teatrului Mic a fost DISTRUSĂ sub pretextul reparării fațadei. Acum fațada e tencuită plat... pierderea este ireparabilă. Muzeul Tattarescu e în continuare închis. Clădirea Gambrinus a fost dată în folosință și și-a păstrat fațadele, ușor modificate. Clădirile Universul, monumente istorice și cea veche și cea nouă, au fost învelite în cârpe: Dumnezeu știe ce se petrece în spatele lor. Restul clădirilor din jur subzistă la grade diverse de dărăpănare. 

Unii îi spun diminutiv Românica. Nu cred că din dragoste. Mai curând din dispreţ.

Alţii o blestemă ca pe o mamă vitregă. Nu cred că au dreptate. Poate că tocmai ei o tratează cu vitregie.

Cei mai mulţi nici nu se gândesc la ea.

O consideră doar o entitate care, obligatoriu, ar trebui să le dea de mâncare (de preferinţă gratis), să le ofere un loc curat şi sănătos în care să trăiască (şi de preferinţă să le cureţe mizeria şi să repare automat rezultatele vandalismului lor), să le aducă eventual câştiguri (de preferinţă cu cât mai puţin efort).

Prea puţini fac ceva pentru ea.

Şi cel mai bine se vede asta pe străzile dragului nostru Bucureşti, Capitala ţării. Vitrina ţării. Oglinda noastră.

Intrarea grădinii de vară a cinematografului Capitol (arh. prof. Nicolae Nenciulescu, 1922). Frumoasa construcţie de stil clasicizant e lăsată în paragină, aşteptând o nesperată restaurare. Prin 2006 se propunea demolarea ei.

Poporul risipei

Pe Brezoianu, în plină zi, ard toate becurile felinarelor stradale

Aud mereu că suntem un popor sărac. Mai curând cred că suntem un popor al risipei.

Friză Art Nouveau, motive vegetale de ceramică glazurată. La Paris, clădirea împodobită cu această mică bijuterie ar fi atent restaurată şi pusă în valoare, spre admiraţia turiştilor. În Bucureşti, lăsată de izbelişte, friza se descompune văzând cu ochii.

Comori dispreţuite, frumuseţi batjocorite, locuri prin care parcă au trecut sălbaticii, mizerie şi ruină la tot pasul.

Ce nevoie au Bucureştii de muzee pitoreşti? Şi ce nevoie are oraşul de turişti?Muzeul dedicat pictorului Gh. Tattarescu (1818-1894) este una dintre cele mai vechi case din centrul Bucureştilor. Ridicată înainte de 1815/18, a fost refăcută între 1855-1858 - ultimul an este înscris într-un ecuson surmontat de o acvilă zburând spre dreapta. Pictorul a cumpărat locul cu casa de la colonelul Alecu Popescu, în 25 mai 1855. Între 1855-58, Gh. Tattarescu transformă şi extinde vechea casă, păstrând pivniţele. Stilul clădirii este neoclasic cu elemente neogotice. Casa a fost restaurată între 1987-1993. Închis de multă vreme, muzeul este pustiu. Printre gratii se vede, prin arcada gangului de intrare, o parte din frumosul geamlâc din curtea interioară. De după gratii, un câine priveşte trist trecătorii, poate cu speranţa unei bucăţele de salam...

Şi, tot la tot pasul, mărturiile egoismului nostru, ale nepăsării, lăcomiei, avariţiei şi nesimţirii noastre.

Ca să înţelegi pe deplin asta, e suficient să te plimbi o sută de metri prin centru.

Pe clădirea hotelului Royal Palace e arborată cu mândrie monograma HRP. Hotelul, într-o totală delăsare, e o emblemă a lipsei de interes a edililor oraşului, care lasă superba clădire semnată de arhitectul Ernest Doneaud să se ruineze pe zi ce trece. Cu geamurile sparte, cu acoperişul deteriorat, hotelul e la voia intemperiilor. Faptul că aceasta se întâmplă în plin centru nu deranjează pe nimeni.

Încadrându-se în stilul Art Déco, clădirea hotelului Royal Palace este rezultatul remanierii radicale a unei construcţii datând din 1880-85. Aici a funcţionat, după 1892, Şcoala Societăţii Arhitecţilor Români. A fost demarată restaurarea clădirii, dar lucrările au fost oprite în anul 2009.

Doamne, cum ne mai batem joc de tot ce avem! Cum risipim, de la bogăţia clădirilor istorice, la mâncarea zvârlită pe stradă, la ambalajele de sticlă energofagă aruncate la gunoi, la hârtie, la electricitate, la orice! Cui îi pasă?

La mulţi ani, România! La mulţi ani poporului tău, poporului nostru! Fac această urare cu speranţă şi cu teamă.

Speranţa ca noi toţi să reuşim să înţelegem că bogăţia spirituală şi şansele de dăinuire ale unui popor se acumulează în milenii şi se pot spulbera în decenii.

Şi cu teama că boala e prea avansată... şi nu vom reuşi.

Update 2016 Frumoasa friză Art Nouveau de pe clădirea Teatrului Mic a dispărut. Clădirea a fost "renovată", ocazie cu care friza a fost spartă și aruncată. Parcă-mi aduc aminte de un proverb care spune că nu trebuie să dai mărgăritare porcilor... scuze pentru gândul urât, dar supărarea te face adeseori să-ți pierzi politețea.