joi, 3 octombrie 2013

Roșia Montană: părerea unui profesor CANADIAN despre întreprinderile miniere canadiene

Industria minieră canadiană face acum ravagii în Europa
 Alain Deneault
Articol preluat din REPORTERRE, le quotidien de l'écologie
Marți 1 octombrie 2013
După țările Africii, Americii de Sud și Asiei, România, la Roșia Montană, și Grecia, la Skouries, descoperă metodele canadiene de achiziție, explorare și exploatare a zăcămintelor miniere

Un lobby mai stăruitor decât pentru orice fel de alegeri, influențarea directă a redactării textelor de lege, divizarea populației prin lucrături pentru a domni mai bine, un dezastru ecologic în perspectivă, societăți de explorare care joacă la bursă bogățiile altora, probleme de sănătate publică previzibile, îngrijorări mari la capitolul angajați, distrugerea patrimoniului cultural…
După țările Africii, Americii de Sud și Asiei, România, și mai pe larg Europa descoperă în acești ani metodele canadiene de achiziție, explorare și exploatare a zăcămintelor miniere.

La Roşia Montană, întreprinderea canadiană Gabriel Resources amenință cu deversarea a 13 000 de tone de cianură pe an pentru exploatarea celei mai mari mine de aur sub cerul liber proiectată în Europa. Aceasta reprezintă pe ansamblul șantierului o producție de 215 milioane de metri cubi de deșeuri cianurate, care ar trebui să fie stocate pe veci într-un vast depozit de 8 kilometri diametru și 400 metri adâncime.
Pe deasupra, asta ar trebui să se întâmple într-o vale în care se găsește o așezare veche de două mii de ani.
Pentru a reuși, Gabriel Resources a neutralizat procesul politic, cerând în justiție 100 000 Euro despăgubiri de la fostul Ministru al Mediului, Attila Korodi, și de la Secretarul de Stat Silviu Stoica, atunci când au încercat să pună capăt proiectului.

Legea specială pe care Parlamentul român va fi chemat curând să o voteze prevede o cedare a suveranității în favoarea întreprinderii.
Întreprinderea va avea astfel puteri depline pentru a expropria ea însăși populația din zona sitului, a amenaja teritoriul după cum are chef, a stabili despăgubirile pentru exproprieri și chiar pentru a mări perimetrul exploatării, devenind astfel stat în stat.


Totuși, proiectul Gabriel Resources este înspăimântător. El constă în dinamitarea a patru munți, în care se află galerii miniere de patrimoniu datând din vremea Imperiului roman. Dinamitările riscă să degajeze în aer particule toxice care, prin respirare, dăunează grav sănătății oamenilor.
Toate acestea pentru aur, mineral fără mare utilitate socială sau tehnică, care există deja din belșug. El e folosit în principal în bănci și în industria bijuteriilor. Exploatarea lui consumă imens de multă apă și, în plus, amenință ecosistemele.
La aceasta se mai adaugă și alte motive de îngrijorare: pe lângă aur, la Roşia Montană s-ar mai găsi și uraniu, potrivit unor informații care mai au nevoie de confirmare. Mulți speculează asupra rolului pe care trebuie să-l fi jucat corupția în această istorie. Cele 700 de locuri de muncă pe care le-ar crea proiectul nu-l justifică absolut deloc.

Când ONG-ul Alburnus Maior a obținut, în 2008, de la Curtea de apel a județului Alba Iulia ca planurile de urbanism ale Gabriel Resources să fie declarate ilegale, societatea minieră a obținut de la Ministrul Mediului și al Pădurilor, Laszlo Borbely, reluarea de la capăt, pur și simplu, a procesului de autorizare a proiectului de exploatare.  
Voința lobby-ului minier canadian pare a fi mai tare decât voința poporului român și a aleșilor care s-ar cuveni să vorbească în numele lui.
Proiectul iscă de câteva săptămâni un val de revolte populare cum nu s-au mai văzut de la căderea comunismului încoace, în toate orașele țării și în străinătate, unind pentru aceeași cauză curente politice de obicei opuse.

Canadianul rătăcitor…
„Lumea are nevoie de mai multă Canada” spun adeseori canadienii de limbă engleză. România s-a săturat de ei. Grecia la fel. Această țară care, din punct de vedere financiar, a fost îngenuncheată de inginerii finanței internaționale, gustă și ea la rândul ei din delicatesele industriei canadiene: proiectele întreprinderii Eldorado Gold în bogatul ecosistem din Skouries fac ca populația din jur să se teamă de ce e mai rău.

În lume, trei societăți miniere din patru sunt canadiene. Cele mai multe nici nu provin direct de aici. În Canada, se înregistrează societăți miniere din Australia, Israel, Franța, Suedia sau Statele Unite, de exemplu, fiindcă peste tot unde fac ravagii, cadrul administrativ canadian le apără.
Statul federal canadian și-a amenajat reglementările și politicile fiscale astfel încât să favorizeze finanțarea unor activități speculative de explorare cum este cea de la Roşia Montană. Doar prin excepție se întâmplă ca un tribunal să permită urmărirea judiciară a unei întreprinderi pentru faptele săvârșite în afara frontierelor canadiene.
Canada acoperă legal societățile miniere în caz de corupție și de abuzuri în străinătate, așa cum constată chiar și OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, n.n.). Iar diplomația canadiană susține activ societățile miniere. Totuși, la scară națională ca și la cea internațională, industria minieră canadiană afișează un jalnic dosar de mediu, social, politic, de securitate și fiscal. Poți constata acest lucru atunci când îți dai osteneala să consulți documentația uriașă care există cu privire la acest subiect.

În toată lumea, comisii parlamentare, curți de justiție, grupuri de experți ai ONU, observatori independenți, specialiști în economia Sudului și reporteri cu experiență au adus mărturii ale abuzurilor, chiar ale crimelor pe care le comit sau le susțin regulat societăți miniere canadiene care lucrează în străinătate.



Profesorul universitar canadian Alain Deneault, doctor în filosofie al Universității Paris VIII, predă la Universitatea din Montréal. Cunoscut luptător pe tărâmul apărării mediului, Deneault a scris lucrări denunțând abuzurile și crimele societăților miniere Barrick Gold și Banro. Cartea sa  Noir Canada: Pillage, corruption et criminalité en Afrique, publicată în 2008 la editura  Écosociété, a trebuit să fie retrasă de pe piață în urma unui proces intentat editurii de societățile incriminate, care au cerut despăgubiri de 11 milioane de dolari. 
Articol preluat din REPORTERRE, le quotidien de l'écologie
Traducere din limba franceză de Silvia Colfescu

Niciun comentariu: