În 2007, s-a făcut un experiment în Washington DC: violonistul Joshua Bell, una dintre stelele muzicii clasice, a coborât într-o stație de metrou, îmbrăcat modest. A pus cutia viorii pe jos, în fața lui și, timp de 45 de minute, a cântat Bach pe vioara lui Stradivarius, în valoare de 3,5 milioane de dolari.
Puțini i-au dat atenție. Nu l-a recunoscut decât o femeie, la sfârșit. Unii i-au aruncat câțiva bănuți în cutia viorii. În cele 45 de minute, Joshua Bell a strâns vreo 32 de dolari.
Cu două zile înainte, cântase aceeași muzică în fața unei săli pline până la refuz, unde locurile costau în medie 100 de dolari.
Aventura a fost înregistrată și publicată pe You Tube ( http://www.youtube.com/watch?v=hnOPu0_YWhw ).
Video-ul a fost vizionat de 4.816.349 de persoane.
19.324 dintre ele au dat Like.
Update. Cifra a urcat: până azi, 13 decembrie 2014, video-ul a fost văzut de 5.410.580 de persoane. 600 000 de oameni într-un an. 21 493 dintre ei au dat Like. Puțin peste 2000 de oameni într-un an.
În 2009, s-a făcut un experiment în București: violonistul Alexandru Tomescu, una dintre stelele muzicii clasice, a coborât în stația de metrou Piața Victoriei, îmbrăcat modest. A pus cutia viorii pe jos, în fața lui și, timp de 30 de minute, a cântat Bach pe vioara lui Stradivarius, în valoare de câteva milioane de dolari.
Unii i-au dat atenție, alții au încetinit pasul, alții s-au oprit și și-au pus întrebări. Nu l-au recunoscut. Mulți i-au pus bani în cutia viorii. În cele 30 de minute, Alexandru Tomescu a strâns vreo 100 de dolari, de trei ori mai mult decât Joshua Bell.
Aventura a fost înregistrată și publicată pe You Tube ( http://www.youtube.com/watch?v=nJcwzJw8ujc ).
Video-ul a fost vizionat, cu intensă mândrie națională, de 1.121 de persoane (între care eu, de cel puțin 4 ori).
14 dintre ele au dat Like (între care și eu).
Update. Cifra a urcat: până azi, 13 decembrie 2014, video-ul a fost văzut de 1.625 de persoane. 400 de oameni într-un an. 21 au dat Like. 7 persoane într-un an...
Știm că românii sunt talentați. Dovadă că-l avem pe Alexandru Tomescu (și pe mulți alții, despre care știm. Sau nu. Despre care mapamondul știe. Sau nu.).
Știm că sunt sensibili și generoși. Dovadă că, fără să-l recunoască, dar percepând muzica de vârf, românii, mai curând săraci, l-au răsplătit pe artist de trei ori mai generos decât americanii cu siguranță mai bogați.
Dar nu-mi explic de ce numai 1.121 de persoane (update 1.625 de persoane) au avut curiozitatea să se uite la acest video?
De ce românii de peste tot din lume nu-l trimit spre vedere concetățenilor lor?
Poate, văzându-l, englezii s-ar teme mai puțin de invazia a milioane de români, francezii și-ar reaminti că mai avem și alte calități decât iscusința la hoție, suedezii ar afla că majoritatea zdrobitoare a românilor nu practică deloc cerșetoria, spaniolii s-ar lămuri că mai avem și alte calificări în afară de aceea de a culege căpșuni etc. etc.
Suntem, zice-se, răspândiți pe tot mapamondul, mult peste 30 de milioane...
5 comentarii:
"Music expresses that which cannot be put into words and that which cannot remain silent", said Victor Hugo. And the generosity, appreciation and humanity of soooo many unsuspecting passers-by there in the metrou that day with so many other things on their minds certainly does one's heart good.
Thank you for such a lovely post :)
Interesantă comparația. Până la concluzii însă, poate nu ar fi rău să avem ceva mai multe informații:
1) Banii colectați:
- pentru ca experimentele să fie comparabile, condițiile trebuie să fie similare:
* poziționare identică a solistului în raport cu fluxul de călători
(în exemplul newyorkez, solistul este între două uși,la București solistul este într-un spațiu deschis --> potențialii donori au un timp de ascultare diferit, ceea ce poate influența comportamentul efectiv de a dona;)
(la București locul este (și) pe un peron, prin urmare, în afara unde ai și oameni care așteaptă, nu sunt în mișcare, deci au probabilitate mai mare de a dona, pentru că nu trebuie să se oprească pentru a face asta)
(la New York solistul pare a avea în față o pancardă cu "Carrefully when wet", ceea ce reduce probabilitatea ca unii potențiali donori să se aproprie de el)
* ca să fie comparabile, cele două experimente trebuie să se refere la potențiali donori ce au acelai tip de poziționare în societatea din care fac parte (trebuie văzut tipul de oameni care trec prin cele două stații de metrou. O știu pe cea din București. Oare cea de la New York este tot într-o zonă de Birouri? Oare e tot un punct de intersecție a două linii?)
* trebuie văzut dacă nu cumva e vorba de diferențe de comportament generale între Buc și NY în ce privește datul de bani pe stradă (adică indiferent dacă e vorba de dat la artiști, ologi, șamd)
[de altfel contextul e diferit: la NY, ca să cânți la metrou, parcă e nevoie de o aprobare de la Poliție, dacă rețin eu corect]
-------------------------------
2) audiența: e vorba de audiența (globală) a unui clip în engleză, popularizat global, comparat cu unul în română, adresat unei nișe locale foarte înguste.
---------------------------------
Părerea mea: experimentele sunt similare, dar necomparabile. Nu pot fi folosite pentru generalizări. La fel și audiențele.
Vămulțumesc pentru foarte interesantul comentariu. Argumentele dumneavoastră sunt valabile... în linii mari. Iată de pildă amănunte cu privire la stația de metro L'Enfant Plaza, unde a avut loc experimentul din Washington: "L'Enfant Plaza is a Washington Metro station in the Southwest Federal Center neighborhood of Washington, D.C., United States. The station was opened on July 1, 1977, and is operated by the Washington Metropolitan Area Transit Authority (WMATA). It is a transfer station, with two levels: the upper level has two side platforms and is used by the Green and Yellow Lines, while the lower level has an island platform used by the Blue, Orange, and Silver Lines.[4] It is also where the Yellow and Green lines converge going north. The station serves five out of the system's six lines, serving the most lines out of any station in the system; only the Red Line does not serve the station... The station is located in Southwest Washington, with entrances at the L'Enfant Plaza shopping mall concourse at 9th and D Streets, on D Street between 6th and 7th Streets, and at Maryland Avenue and 7th Street. It is in the center of an area crowded with federal buildings and is a transfer point allowing passengers to easily cross the Potomac between Virginia and central Washington, making it a very busy station." (Wikipedia) Deci era o stație încă mai aglomerată decât Piața Victoriei, în cartier de mall-uri și birouri și o încrucișare importantă de linii.
Comparația banilor colectați e de asemenea greu de făcut, dar rebuie ținut seama că Tomescu a cântat 30 de minute și Bell 45, iar lui Tomescu i s-au dat de trei ori mai mulți bani. Mai trebuie să avem în minte și raportul între starea economică a românului și cea a americanului mediu, care-l privilegiază net pe american. E sigur că românul dă cu ușurință un ban cerșetorului - și prin extensie unui muzician sărman care cântă dumnezeiește... interesant e că atât de mulți și-au dat seama de asta în București și atât de puțini în Washington.
Una peste alta, chiar fiind vorba de o nișă locală, consider că ar fi trebuit ca acest filmuleț (Tomescu) să devină un video-cult măcar pentru români, așa cum am spus...
Scuze pentru typo, mă grăbesc drăcește...
Toate mulțumesc lui Dumnezeu atotputernic pentru că l-a adus pe Dr. DAWN să-mi salveze căsnicia, soțul meu a început să se poarte ciudat, să înșele și să bea făcând tot felul de lucruri, am încercat să caut ajutor din diferite locuri, dar nimic nu a funcționat până l-am întâlnit pe Dr. DAWN, care m-a ajutat și acum căsnicia mea este dulce, plină de dragoste și fericire. Dacă aveți căsătorie, relație sau fertilitate E.T.C, contactați Dr DAWN, el vă va ajuta cu siguranță: WhatsApp +2349046229159
Trimiteți un comentariu