Am citit ieri pe
FB o discuție foarte penibilă:
Un domn dăduse
Share la o poză de pe pagina altcuiva (operație îngăduită de însuși faptul că fotografia
era publică și că sub ea scria “Share” – împărtășește, împarte).
Alt domn îl făcea
pe primul domn hoț, pe pretextul că a folosit o poză care nu-i a lui, ceea ce e
furt, zicea el.
Primul domn se
scuza de mama focului, argumentând că poza era pusă în regim public și, atunci când dai “Share”, în fața fotografiei
apare automat numele celui de la care ai preluat-o, deci el nu s-a împăunat cu
penele primului care a postat-o.
Toată discuția
mi-a lăsat un gust amar, mai ales că și eu mai dau share la fotografiile
care-mi plac mult, ca să se bucure și prietenii mei de ele. Și mă bucur când prietenii mei dau share la vreo fotografie frumoasă, pentru că altfel s-ar putea să nu o văd niciodată.
Iar manevra asta
e îngăduită chiar de FB.
Așa că, de fapt, omul cu suflet mic nu era cel care postase poza, ci
cel care-l făcea hoț pe nedrept.
Am fost mâhnită
că am un asemenea concetățean.
La asta mă
gândeam azi când am găsit pe Wiki fotografia celebrei biserici Kitsch de la
Mioveni.
Semnatarul ei,
Cristian Chiriță, a postat-o pe Wiki și, la Copyright, a scris:
"Eu, deținătorul drepturilor de autor ale acestei opere, o
eliberez domeniului public. Aceasta se aplică în întreaga lume.
În
anumite țări există posibilitatea ca acest lucru să nu fie legal posibil; în
acest caz:
permit oricui să utilizeze această operă în orice scop, fără nicio condiție, atâta timp cât asemenea condiții nu sunt cerute."
permit oricui să utilizeze această operă în orice scop, fără nicio condiție, atâta timp cât asemenea condiții nu sunt cerute."
Nu-l cunosc pe Cristian Chiriță, dar m-am simțit
mândră că e concetățeanul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu