Poveste bucureşteană fără sfârşit – încă o casă frumoasă sub ameninţare

O plimbare pe ceea ce a fost una dintre cele mai elegante artere bucureştene ne aduce, după ce lăsăm pe dreapta frumosul parc Ioanid, în faţa numărului 81, atribuit caselor gemene Ilie Săbăreanu- Constantin Leonida.

Familiile Săbăreanu şi Leonida erau familii de vază ale Bucureştilor interbelici. Ambele şi-au lăsat amprenta asupra oraşului: în mitologia Capitalei încă se mai perpetuează amintirea marelui magazin alimentar Leonida, de lângă piaţa Romană (din blocul proprietate a lui Constantin Leonida), iar în dota de muzee a Bucureştilor se păstrează încă Muzeul tehnic, înfiinţat de inginerul Dimitrie Leonida (1883-1965).

Tot el, ca angajat al Primăriei, a contribuit la înzestrarea Bucureştilor cu iluminatul electric; preocupat de educarea muncitorimii, a înfiinţat prima şcoală de electricieni şi de mecanici din România.

I. Săbăreanu a fost primar al Sectorului I Galben şi, printre altele, a fost iniţiatorul construirii clădirii (1935-1936) din piaţa Amzei în care a funcţionat Primăria Sectorului I Galben, apoi cea a Sectorului I. Înzestrată cu o sală de teatru, clădirea a adăpostit spectacolele teatrului Naţional Bucureşti, apoi pe cele ale teatrului pentru copii Ion Creangă.

Cele două familii erau înrudite, doamna Leonida fiind sora lui I. Săbăreanu. Aveau bune legături în societatea bucureşteană, fiica familiei Leonida căsătorindu-se cu Ion Lahovary, fiul dintr-o primă căsătorie a soţiei lui Constantin Argetoianu.

Dar cea mai importantă personalitate de care este legată clădirea din Bd. Dacia 81 este arhitectul ei, I.D. Berindei. Fiu al lui Dimitrie Berindei (1832-1884), primul arhitect român care a absolvit Şcoala de Arte Frumoase din Paris (1853-1859), Ion D. Berindei (1871-1928) termină cursurile aceleiaşi şcoli în 1897, la 38 de ani după tatăl său. A construit unele dintre cele mai frumoase clădiri ale Bucureştilor, între care Palatul Cantacuzino, azi Muzeul George Enescu, casa Arion de pe Bd, Catargiu 15/ str. Nicolae Iorga 15, casa Florescu de pe str. H. Coandă 22 etc.

Tot el este cel care, în 1925, a construit casele Săbăreanu-Leonida. Marea clădire are o faţadă impunătoare pe bulevardul Dacia, iar intrările se fac prin două curţi simetrice, pe faţade opuse.

Stilul clădirii este Louis XV simplificat. Compoziţia şi ornamentica faţadelor le repetă, într-o măsură, pe cele ale casei Arion.

Regăsim mascaroanele atât de expresive, ghirlandele şi motivele florale.

Masivitatea construcţiei, cu demisol, etaj şi mansardă, este atenuată de deschiderile generoase, dreptunghiulare la parter şi încheiate în arc în plin cintru la etaj, de silueta efilată a aticului şi de marele balcon pe console, care subliniază parterul.

Ornamentaţia sculptată, bogată dar discretă, este plasată în principal la consolele balconului de la parter şi la cheile de boltă ale ferestrelor. Deschiderile etajului au balustrade delicate de fier forjat.

Dar, ca în cazul atâtor comori bucureştene, nepăsarea proprietarilor şi lăcomia investitorilor privaţi au dus la lăsarea de izbelişte a casei şi la degradarea ei vizibilă.

Tencuieli căzute, console desprinse, ornamente deteriorate, toate semnele premergătoare dezastrului sunt prezente la casa Săbăreanu-Leonida. O nouă tragedie care se profilează la orizont, o nouă sărăcire deliberată a oraşului de podoabele lui, o nouă dovadă de lipsă de civilizaţie şi de respect pentru istoria urbei.

Până când???

Update

Veste bună: un prieten de pe FB îmi spune că în casă sunt mai mulţi proprietari, că îl cunoşte pe unul dintre ei şi că, pe câte ştie de la el, nu există intenţii de părăsire, vânzare sau demolare a casei.

Veste rea: acum casa pare şi mai năpârlită decât în fotografiile de mai sus, făcute astă-toamnă...

Copyright Silvia Colfescu 2012