Una dintre cele mai interesante clădiri din București, Palatul Cercului Militar Național, a fost ridicată între 1911-1923, pe locul unde se înălța mănăstirea Sărindar, demolată în 1896.
Planurile clădirii au fost desenate de arhitectul Dimitrie Maimarolu. Somptuoasa ornamentație interioară este redevabilă fanteziei arhitectului Ernest Doneaud. Decorul poate fi caracterizat drept eclectic, elemente ale diverselor stiluri fiind îmbinate într-o sinteză adeseori de o uimitoare coerență. Dacă ne plimbăm prin clădire, putem constata cu ușurință că arhitectul de origine franceză nu ducea lipsă nici de fantezie, nici de mijloacele de a o transcrie în marmură, stuc și aur.
Vom intra astăzi în sala care poartă numele de „bizantină”, un nume care corespunde doar parțial realității, bizantine fiind în decorul sălii poate numai opulența auriferă și proporțiile coloanelor pe care se sprijină arcadele ce amintesc mai curând de romani.
Pentru a ajunge în sala bizantină, se intră prin ușa clădirii de pe strada Matei Millo (mai cunoscută de bucureșteni sub numele de „Sărindar”, ecou din veac al demult pierdutei mănăstiri).
Deja ușa cu feronerie expresivă, la care apare motivul aurit al frunzelor de laur, drag decoratorilor Art Nouveau, ne dă o idee despre bogăția interiorului.
Se coboară de la nivelul parterului pe o scară de marmură roșie, cu balustrade dantelate.
Casa scării, cu o arhitectură elaborată, încântă ochiul prin delicata armonie de curbe a bolților, pereților și balustradelor.
Ușile cu arc în plin cintru se armonizează la rândul lor cu arcadele care mărginesc sala.
Poate plafonul casetat să nemulțumească puțin ochiul în acest vârtej de linii curbe, dar cine să stea să caute nodul în papură în fața atâtor eforturi vizibile de a trezi admirația privitorului?
Pereții sunt „brodați” cu motive decorative aurite, cu animale fantastice și vrejuri complicate. Ornamentele sunt aplicate în friză pe marginea arcadelor și într-un ritm dinamic la partea de sus a pereților.
Coloanele scurte, roșii, din simili-marmură, au capiteluri de asemenea aurite.
Canapelele așezate în arcade sunt tapisate cu bun-gust cu un material cu dungi roșii și albe, care se acordă fără stridențe cu interiorul.
Lămpile, care au subzistat secolului ce a trecut de la ridicarea clădirii, sunt din metal auriu.
Sala este folosită adeseori pentru evenimente culturale, lansări de carte, expoziţii etc.
Copyright Silvia Colfescu 2012
2 comentarii:
Se poate vizita de oricine ?
Se plateste un bilet pentru vizitarea cladirii ?
Multumesc.
Eu am fost acolo la o lansare de carte. In sala se organizeaza uneori expozitiide pictura. In ambele ocazii poate intra oricine. Ma voi interesa daca publicul poate intra si intre evenimente şi voi posta informaţia pe blog. Sper sa am timp sa fac acest lucru pana la sfarsitul saptamanii.
Trimiteți un comentariu