Matusi fabuloase

De multa vreme aveam de gand sa scriu lucrurile pe care mi le mai amintesc despre cateva matusi fabuloase. Matusile mele adevarate, cateva matusi adoptate si chiar matusi ale prietenilor mei, femei care, la prima vedere, erau (unele mai sunt) foarte deosebite unele de altele, dar care se asemanau intr-o anume privinta: erau cu toatele niste supravietuitoare, femei cu suflete de otel – e drept, cele mai multe ascunse in invelisuri moi de catifea. A, sa nu uit: bucurestence, desigur - macar in unele perioade importante ale vietii lor - altfel de ce-as scrie despre ele in "Istorioare bucurestene"? Voiam sa scriu pentru ca mi se pare nedrept sa las sa se piarda amanuntele pline de farmec – sau de haz – ale vietilor lor, amestecate de-a valma in fluviul destinelor ultimului veac. Am tot amanat, prinsa in plasa unor ocupatii care mi se pareau mai importante. Pana azi, cand o observatie a unui prieten m-a facut sa-mi dau seama ca e mai important sa scriu despre ele, trecatoarele. Inainte de a deveni eu insami, pentru cine stie cine, o matusa fabuloasa.