Locuri frumoase din București. Palatul vechi al Băncii Naționale

Una dintre podoabele orașului, Palatul vechi al Băncii Naţionale a României, din strada Lipscani 25, a fost construit, între anii 1883-1900, după proiectul arhitecților Cassien Bernard și Albert Galleron, asistaţi de arhitecții N. Cerchez şi Const. Băicoianu.

BNR se ridică pe locul unde altădată se afla Hanul Şerban-Vodă, ridicat între 1683-1685 de Şerban Cantacuzino. Cum hanul fusese închinat de către voievod mănăstirii Cotroceni, în 1863, la secularizarea averilor mănăstireşti, a fost trecut în proprietatea statului, care, după înființarea Băncii Naționale, l-a vândut acesteia pentru ca, pe locul hanului, să-și ridice sediul. 

Parter, Sala Ghișeelor

Palatul Băncii Naţionale a României are dimensiuni monumentale. Arhitectura sa, inspirată de stilul Louis XV, evocă de asemenea antichitatea greacă prin coloanele ionice şi corintice care împodobesc faţada. În nişele de pe faţadele pavilioanelor de colţ sunt aşezate sculpturi alegorice de Ion Georgescu, Ştefan Ionescu-Valbudea şi foarte probabil Atanasie Constantinescu la coronamentul corpului central. 

Interioarele sunt somptuoase. 

Scări monumentale de marmură se continuă cu coridoare lungi, cu decor discret.

Printre podoabele interiorului, se remarcă stucaturi aurite, feronerie de artă, bronzuri.

Nu lipsesc sculpturile în marmură, în bronz, reliefurile.

Detalii de decor din Sala Ghișeelor de la parter, care adăpostește astăzi Muzeul BNR 

Sala Consiliului de Administrație este decorată cu picturi murale, candelabre de bronz, uși pictate.

Printre autorii picturilor,  G.D. Mirea, Nicolae Grigorescu, E. Voinescu.

O copie bucureşteană a unui palat parizian

Pe aleea Alexandru 1-3 colţ cu Bd. Aviatorilor se află casa Ioan G. Manu (1872-1959) / Max Auschnitt. A fost construită (1915) de arhitectul Grigore Cerkez. Ultima renovare a clădirii a avut loc în 2006, sub conducerea arh. Camil Roguski.

Clădirea monumentală, de stil Ludovic al XIV-lea, este copia coformă a palatului Biron din Paris. Palatul Biron, care adăposteşte astăzi muzeul Rodin, a fost construit între 1728-1731 de arhitectul Jean Aubert (1680-1741), membru al Academiei Regale de Arhitectură.

Palatul, situat în Faubourg Saint-Germain din Paris, a fost construit iniţial pentru un peruchier îmbogăţit din speculaţii bancare, Abraham Peyrenc de Moras. Vândut la moartea lui ducesei de Maine, palatul a trecut apoi în mâinile lui Louis Antoine de Gontaut, duce de Biron, devenit mareşal al Franţei în urma faptelor sale de arme. După multiple avataruri, la începutul sec. XX palatul a fost împărţit în ... unităţi locative, iar în câteva încăperi ale sale şi-a făcut atelier sculptorul Auguste Rodin. Strădaniile lui au dus la transformarea întregului palat în Muzeu Rodin.

Copia sa din Bucureşti a fost construită de magistratul Ioan (Iancu) Manu, căsătorit cu Zetta Cantacuzino, nepoată a celebrului Grigore Gh. Cantacuzino „Nababul”. În 1932, în urma crahului băncii Marmorosch-Blank, magistratul îşi pierde cea mai mare parte a averii şi este nevoit să vândă casa. Ea trece în proprietatea industriaşului Max Auschnitt. După preluarea puterii de către comunişti a locuit aici primul-ministru Petru Groza. Apoi, casa a devenit sediu al Ambasadei Argentinei. După 1989 a fost retrocedată moştenitorilor Auschnitt. A fost cumpărată în 2006 de G. Becali, care, ca o contribuţie originală la arhitectura clădirii, a cerut arhitectului Camil Roguski, care s-a ocupat de renovare, să aurească din belşug reliefurile şi ornamentele de pe faţade, precum şi ornamentele din interioare. Faţada principală a edificiului se desfăşoară pe Bd. Aviatorilor, în retragere faţă de aliniament.

Update. Doritorii de senzaţii tari pot căuta pe Google "Palatul Becali. Poze". Dacă bat aceste cuvinte magice în caseta Google, răsplata va fi măreaţă: nici în cele mai delirante coşmaruri nu şi-ar putea închipui cineva valul de aurării năprasnice care umplu casa fostă Manu/Auschnitt, mobilele pretenţioase de o urâţenie fulminantă, gustul îndoielnic reprezentat în cea mai evidentă formă a sa. Sărmanii Iancu Manu şi Zetta Manu-Cantacuzino! Probabil că se răsucesc în mormânt văzând, de pe lumea cealaltă, cum a ajuns eleganta clădire copiată după capodopera lui Jean Aubert !