Locuri frumoase din București. Palatul Bragadiru

Parte a complexului construit de bogatul afacerist Dumitru Marinescu-Bragadiru, palatul (Colosseum) era destinat relaxării muncitorilor din fabrica sa de bere (în jur de 200 în epocile de vârf ale producției).

Construit în 1894-1895 după planurile arhitectului austriac Anton Schuckerle, palatul are o arhitectură de stil academist de școală germană, cu elemente neobaroce.
Fațada are corpul central mai înalt, în rezalit, iar colțurile corpurilor laterale sunt marcate de cupole.

Intrarea se face prin Calea Rahovei, tronsonul păstrat în sus de Bulevardul Libertății. Împrejurimile, destul de neprietenoase, constau în case vechi, în majoritate dărăpănate; chiar vizavi se ridică sinistra ruină a corpului neterminat a ceea ce ar fi trebuit să fie, în viziunea lui Ceaușescu, Palatul Academiei. 

.Prin contrast, Palatul Bragadiru, cu fațada decorată și cu cele două cupole grațioase de pe colțurile clădirii, dă imaginea întristătoare a marilor pierderi pe care le-a suferit orașul în cea de a doua jumătate a secolului XX.

Decorul exterior, păstrat, se armonizează cu cel interior, destul de încărcat.
Palatul cuprinde sala de spectacole și de bal, saloane, bibliotecă, la parter magazine și birouri.

Holul de la intrare, cu tavanul susținut de coloane cu capiteluri compozite, este decorat cu două nișe ornamentate cu motive de sorginte neobarocă,

Scara monumentală are balustrade traforate, cu elemente împletite.

Un hol amplu face legătura între scara de acces, sala de bal și terasă.

Sala de bal are un decor bogat, puțin greoi, ca și întreaga decorație a palatului. Tavanul, în întregime aurit, de o culoare densă, este împărțit în panouri împodobite cu stucaturi.

Sala este luminată de trei candelabre. (Mai sus, candelabrul central.)

Deasupra ușilor, decorul cu mascheroane și ghirlande este de asemenea aurit.

Într-unul dintre capetele sălii, o scenă de dimensiuni nu prea mari permite folosirea spațiului ca sală de spectacol.

În partea opusă scenei, două scări de metal elegant desenate, cu balustrade de fier forjat, duc către galerie.

Galeria, cu o balustradă somptuos ornamentată, este folosită ca spațiu de expoziții.

Spațiilor de recepție li se adaugă, în spatele clădirii, o terasă de dimensiuni vaste, prelungită de o grădină în pantă.

Palatul, retrocedat moștenitorilor, este folosit astăzi în special pentru evenimente: recepții, nunți etc.

Copyright Silvia Colfescu, 2015

Cenuşa imperiilor

Detaliu ornamental de pe faţada Palatului Bragadiru

Calea Rahovei: faţă-n faţă "Casa Academiei" şi Palatul Bragadiru

Cine s-ar gândi să facă o paralelă între viaţa lui Dumitru Marinescu-Bragadiru şi cea a lui Nicolae Ceauşescu?

"Casa Academiei" - parţial terminată, parţial ruinată - integral hidoasă

Şi totuşi, dacă ne gândim puţin, asemănările sunt frapante – în afară de câteva detalii, e drept… esenţiale.

Palatul Bragadiru - redat circuitului cultural

Porniţi amândoi, în epoci diferite, de la nivelul cel mai de jos, au fost duşi de valul calităţilor, defectelor şi destinelor lor până pe culmile bunăstării şi puterii. Amândoi şi-au edificat imperiul şi amândoi au schimbat faţa Bucureştilor, primul ca un creator, cel de-al doilea ca un distrugător.

Nu are nici un rost să înşir aici, o dată mai mult, biografiile lor, de care e plin Internetul. Dacă e cineva curios să vadă o parte din amprentele pe care şi le-au lăsat asupra Bucureştilor, este suficient ca, după ce trece de-a lungul faţadei "Casei poporului", să o ia la dreapta, pe ceea ce a mai rămas din vechea Cale a Rahovei.

Hală restaurată din complexul Fabricii de Bere Bragadiru. Culorile bizare sunt o manifestare a "gustului" zilelor noastre

Singura parte din complex retrocedată familiei, Palatul Bragadiru, "Colosseum"-ul, a fost restaurat

M-am plimbat azi pe rămăşiţele acestei străzi, care parcă mi s-a părut că merită la fel de mult ca oricând numele de Podul Calicilor. Urmele vieţilor celor doi edificatori de imperii, unele întregi, unele ruinate, străluceau în lumina de primăvară, alături.

"Casa Academiei" văzută din spate

Soarele mângâia indiferent cu razele lui ruinele noi şi hidoase ale Casei Academiei – avorton disproporţionat izvorât din mintea megalomană a lui Ceauşescu, crescut imens şi mort parţial înainte să se nască, şi ruinele imensului complex pe care Marinescu-Bragadiru l-a gândit ca pe o celulă industrială şi socială vie, productivă şi benefică pentru vieţile tuturor celor angrenaţi în bunul ei mers.

Marele complex Bragadiru: hale ruinate, hale restaurate...

Pe imensul teren Bragadiru dintre bulevardul Coşbuc şi Calea Rahovei, lucrări începute şi abandonate sapă cratere adânci pe chipul oraşului

Ruinate sau cârpite de mântuială, stau alături mărturiile generozităţii sociale a capitalismului şi cele ale meschinăriei imperialiste a socialismului.

E drept? E nedrept? Istoria nu ia în seamă asemenea detalii.

Fişă de monument

Calea Rahovei 147-159 şi Bd. George Coşbuc (f. Regina Maria)

Fabrica de Bere Bragadiru (după naţionalizare Bere Rahova) şi casele Dumitru Marinescu Bragadiru (1842-1915)

Arh. A. Schuckerle

1894/95

Stil academist de şcoală germană. Complexul se întindea pe aproape 10 hectare şi cuprindea Fabrica de Bere, locuinţe pentru muncitori, casa familiei, Colosseumul – „Palatul Bragadiru” – cu sală de bal si cinema, o bancă, magazine, o popicărie. În urma unui proiect de reabilitare, ansamblul a fost consolidat şi restaurat în proporţie de circa 70 %. Lucrările s-au oprit pe neaşteptate în iarna 2004/2005. Ansamblu în pericol de distrugere.

Copyright Silvia Colfescu 2012