Steagul francez în bernă la Elysee
Îmi plac filmele.
Inclusiv cele pe care intelectualii de marcă le consideră cu amuzat dispreț. Ca atare, mă uit cu nesaț la tot soiul de prostii, inclusiv la
superproducțiile americane și, culmea caraghioslâcului, deseori învăț câte ceva
folositor chiar și din cea mai tâmpă și mai răsuflată făcătură.
Nu e cazul lui
Independence Day: este o respectabilă operă a unui respectat regizor. Și nu
spun asta ridicând superior din sprânceană. În plus, mi-a dat ocazia să aflu unul
dintre cele mai prețioase adevăruri de care trebuie să ții seama în viață. Să
mă explic:
Dintotdeauna am
crezut în semeni, în animalul înzestrat cu rațiune. Dintotdeauna am considerat
adevărată maxima care spune că a înțelege înseamnă a iubi. Sau măcar a suporta.
Am considerat că rațiunea conduce sine qua non la înțelegere. Și că înțelegerea
este fundamentul păcii.
Filmul cu pricina
este despre niște alieni care invadează Pământul. Ucid și distrug. Până la
urmă, doi eroi pătrund cu o mică navă în imensa navă-mamă a alienilor și, după
diverse peripeții, unul dintre ei, vizibil nedumerit și disperat, îi adresează
întrebarea-cheie unei căpetenii a
invadatorilor:
– Ce vreți de la
noi?
Era clar că, la
fel ca și mine, aștepta un răspuns al unei ființe raționale, o negociere, o
explicație, în urma căreia omenirea și invadatorii să găsească termenii unei
înțelegeri, o modalitate de supraviețuire pentru ambele specii.
Îmi aduc aminte
uluirea înfiorată cu care am auzit răspunsul:
– To die… Să
muriți.
Clar, sec, fără
alternativă.
Într-o
străfulgerare, am înțeles că pot exista ființe înzestrate cu rațiune, dar lipsite
de posibilitatea de înțelegere, ființe cu o structură și o istorie care nu le permit accesul în acea zonă
a psihologiei umane unde sunt situate empatia, acceptarea existenței cuiva
diferit, respectul față de viață.
Eroii au făcut
ceea ce ar fi făcut alienii, adică le-au răspuns pe limba lor: i-au distrus. Omenirea
a fost salvată. Am primit cu bucurie happy-end-ul.
Cred că și acum omenirea
se află în aceeași situație.
Printre nenumărații nefericiți pe care îi ucid, îi torturează, îi gonesc din țara lor, printre sutele de mii de nevinovați care fug de ei și își caută salvarea, se strecoară în Europa alieni. Ființele acelea care-și
spun ISIS și care decapitează, violează, taie mâini, ucid zeci, sute, mii de
oameni nevinovați, distrug tezaurele de artă ale omenirii și fac din asta o mândrie și o profesiune de credință nu sunt
oameni, sunt alieni. Unii dintre ei au trăit printre noi, au avut
posibilitatea, ca animale înzestrate cu rațiune, să-și însușească măcar o parte
din codul de legi după care trăim. Dar n-au făcut-o. Nu ne îngăduie pe noi, cei
care nu trăim după aceleași legi cumplite care-i călăuzesc.
Vor să murim.
Clar, sec, fără alternativă.
Vor să murim.
Clar, sec, fără alternativă.
Știu că sunt
oameni, știu că ar trebui să găsim o cale prin care să-i facem să înțeleagă respectul
nostru față de viață, dar nu cred că se va putea.
Cred că va trebui
să găsim niște eroi.