Un eveniment bucureștean: lansare de carte la Ateneul Român

Miercuri seara, la Ateneu, unde vom fi găzduiți în fermecătorul foaier, îi așteptăm pe toți iubitorii istoriei, ai monarhiei, ai mașinilor clasice, ai vechiului București, ai eleganței și stilului.
Mulți sau puțini, cine știe, ne vom aduna în acest decor de vis, impregnat de personalitatea antecesorilor noștri, clădit din dragostea lor de frumos, loc ales al culturii bucureștene.
Vom vorbi despre vraja unui automobil unic, al cărui destin l-a purtat de pe culmile splendorii regale până aproape de dispariția în clisa "bunăstării și egalității" din epoca dictaturii proletariatului.
Vom vorbi despre cel care i-a fost primul proprietar, Majestatea Sa Regele Mihai, a cărui aniversare o vom sărbători peste două zile, și vom vorbi despre cel care l-a salvat de la pieire și i-a redat splendoarea de altădată, jurnalistul și scriitorul Radu Portocală.
Va fi o oră dedicată vechiului și adevăratului București, personalităților care i-au marcat istoria, frumuseții lui aristocrate, care dăinuiește până în zilele noastre, știută sau neștiută.
Vor fi alături de noi oameni care cunosc și iubesc orașul și minunile lui, și care ne vor deschide o poartă spre înțelegerea și cunoașterea acestui București, zestrea noastră, a bucureștenilor, o bogăție de care ar trebui să fim mândri.
Miercuri seara, la Ateneu...

Jaguarul Regelui Mihai – o mașină de legendă… o soartă de poveste

În anul 1937, viața părea să-i surâdă statornic viitorului Rege Mihai I: era un Principe tânăr și frumos, adorat de popor, având în perspectivă urcarea pe tronul unei țări pornite pe calea prosperității și a civilizației.

La împlinirea vârstei de 16 ani, pe când se pregătea să intre în armată, Guvernul, prin Ministerul Aerului, cunoscând pasiunea pentru mecanică a Principelui, a hotărât să-i dăruiască un automobil de marcă.

Regele Mihai la volanul Jaguarului

În 1937, firma englezească Standard Swallow, din care s-a născut prestigioasa uzină Jaguar, a început fabricarea modelului SS Jaguar 100, din care s-au produs, între 1937 și 1941, un număr de 116 exemplare. Primul dintre acestea a fost oferit de Guvern Marelui Voievod de Alba-Iulia.

"Jaguar SS100 - 1937 publicity photo" by Source (WP:NFCC#4). Licensed under Fair use via Wikipedia - https://en.wikipedia.org/wiki/File:Jaguar_SS100_-_1937_publicity_photo.jpg#/media/File:Jaguar_SS100_-_1937_publicity_photo.jpg

Destinul întortocheat al acestei mașini îi conferise dintru început caracterul unei mașini de colecție: este nu numai o mașină regală, nu numai o creație superb desenată și excelent dotată tehnic, ci și prima dintr-o serie foarte scurtă. Încă un amănunt: este primul automobil pe calandra căruia apare vestita figurină-jaguar care, de-atunci, împodobește mașinile de această marcă.

Amănuntele tehnice ale acestei minuni pot fi găsite în cartea lui Radu Portocală, Istoria întortocheată a Jaguarului Albastru, care va apărea foarte curând sub sigla editurii Vremea. Destul să spunem că, la vremea ieșirii din ateliere, atingea 164 km/h, viteză pe care o poate atinge și astăzi, în urma unei restaurări pe cât de minuțioase pe atât de costisitoare, care i-a redat pe deplin calitățile inițiale.

Splendoarea mașinii regelui Mihai i-a atras încă de la început admirația nemărginită a multor fani. Unul dintre cei mai pasionați, inginerul Alexandru Frim, mai cunoscut ca îndrăznețul aviator Dudu Frim, pilot de încercare la I.A.R. Braşov, campion naţional şi mondial de bob și participant la curse auto, a reușit să cumpere Jaguarul în 1945.

Dudu Frim (worldwar2.ro)

Mirobolantele proiecte de participări cu automobilul la curse internaționale au fost aduse la neant de noile condiții politice din România, care pentru Alexandru Frim s-au tradus în închisoare și consecvente persecuții.

Dudu Frim la volanul Jaguarului (worldwar2.ro)

În 1963, Frim vinde automobilul, deja aflat într-o stare nu prea bună de conservare, unui alt mare pasionat, avocatul Toma Suciu din Cluj. Vânzarea nu a decurs fără peripeții, descrise de asemenea în cartea lui Radu Portocală.

Jaguarul, vopsit în galben, la vremea când era în posesia avocatului Toma Suciu 

(mulțumiri Oanei Suciu, care ne-a comunicat fotografia)

De la văduva avocatului o cumpără autorul cărții în 1973, după alte aventuri nu lipsite de intervenția miraculoasă a hazardului. Începe o lungă și frustrantă campanie de restaurare a minunăției, adăpostite între timp prin curțile prietenilor și, uneori, chiar pe câte o stradă mai liniștită. 

Din această perioadă datează amintirile mele legate de Jaguar, lângă care stăteam lungi după-amiezi de vară sub un copac de pe strada Dogarilor, alături de viitorul jurnalist și de vreo trei prieteni de-ai lui pasionați de automobile, care meștereau cu râvnă în speranța de a reface splendoarea adormită a mașinii regale.

Regele Mihai - un pasionat de mecanică

Din când în când, dărâmați de căldura toridă a verilor bucureștene, ne duceam cu toții la câteva case distanță, să ne răcorim în vila ex-somptuoasă a unui general din alte vremuri, al cărui fiu (doctor în drept de la Bonn, dacă nu mă-nșel), se recalificase cu succes în meseria de tinichigiu auto. Fostul jurist actualmente om al muncii din București (vorba lui Ilf și Petrov) ne întâmpina îmbrăcat în haine ponosite. Mă fascinau papucii lui de casă, de fapt niște pantofi cărora le dispăruse călcâiul, presat prin îndelunga călcare asupră-i. Fojgăia amabil în jurul nostru, aducându-ne apă la gheață și mici tratații, interesându-se de progresele în restaurarea automobilului și oferind mici sfaturi profesionale tinichigerești.

Nu mult după aceea, Radu Portocală, nemaisuportând atmosfera plină de neprevăzut în care trăia în „cea mai dreaptă dintre orânduiri”, și-a rugat rudele sus-puse de la Atena să intervină pentru eliberarea lui de sub oblăduirea comunismului. A plecat la Atena, apoi s-a stabilit la Paris.

Printr-un mic miracol – ca și celelalte de care e plină istoria Jaguarului – a reușit să scoată automobilul din România.

Au urmat peripețiile restaurării în Anglia, cu piese originale și potrivit specificațiilor de epocă, urmate de bucuriile expunerii mașinii în expoziții internaționale.

MS Regele Mihai și Radu Portocală alături de Jaguarul SS 100

Emoționant a fost momentul din 1991 în care, în muzeul de mașini de epocă din cartierul Pantin din Paris, Regele Mihai s-a reîntâlnit cu mașina tinereții sale, în toată splendoarea ei regăsită.

Invitat de Radu Portocală să se așeze la volan, Regele a fost întrebat de un ziarist dacă nu vrea să pornească motorul. Răspunsul are valoare de exemplu în vremurile noastre, în care nu numai politețea rafinată, ci chiar și simpla bună-cuviință par a fi dispărut. „Dacă e de acord proprietarul…” a răspuns Majestatea Sa. O politețe regală.

Destinul a purtat mai departe Jaguarul SS 100, primul din serie, către alte orizonturi, către alți pasionați. El există și astăzi, în eleganța lui regăsită, păstrat cu sfințenie într-o colecție de preț.

Jaguarul Regelui Mihai rămâne pe vecie subiect de legendă, unul dintre acele obiecte cu destin excepțional, încarnând frumusețea tehnică a unei epoci, alături de substanța istoriei lungului timp în care i-a fost dat să ființeze.

Întreaga poveste este istorisită cu nostalgie în cartea lui Radu Portocală. O carte-portret a vremurilor care, deși încă fragil ancorate în prezent prin asemenea mărturii păstrate, se pierd, încet dar inexorabil, în urma noastră. O carte care nu are decât un singur defect: se termină prea repede...