După Referendum, valurile...

Președintele Băsescu a beneficiat din plin de înțelepciunea și de simțul de dreptate al unei părți însemnate a poporului român. Milioane de oameni s-au abținut de la vot, numai pentru a nu valida actele pe care le-au considerat o entorsă la Legile și Constituția țării. Au făcut acest lucru, cel mai adeseori fără să se gândească la interesul personal, fără să țină seama de sentimentele lor personale față de Președinte, ținând cont numai de interesul țării de a avea un climat de stabilitate, de respect al Legilor și al Constituției.

În ultimele două luni, anarhia și bunul plac care s-au văzut cu ochiul liber în actele Legislativului și ale Executivului (Parlamentul și Guvernul), modul abuziv în care, prin Ordonanțe de Urgență, au fost modificate Legi, au fost reorientate instituții ale Statului funcție de interese de moment ale unor politicieni, au neliniștit și indignat nu numai un număr însemnat de cetățeni români, ci și majoritatea politicienilor lumii și a membrilor Uniunii Europene.

În mod foarte clar pentru foarte multă lume, Referendumul îi redă Președintelui Băsescu locul la Cotroceni.

În această situație, nu putem decât să sperăm că Președintele Băsescu va da  dovadă de cel puțin aceeași înțelepciune ca și cea a electoratului său.

Josnicia care a marcat campania electorală pentru Referendum și încrâncenarea care a scindat societatea românească ne-au adus aminte de zilele negre ale mineriadelor, pe care le speram lăsate departe, în trecut. Această atmosferă sufocantă trebuie să ia sfârșit.

Nu se poate trăi, nu se poate gândi corect, nu se poate munci, nu se poate prospera într-o asemenea atmosferă anormală.

Sperăm ca Președintele să-și ia în serios rolul de garant al stabilității, de promotor al înțelegerii între cetățeni, de reprezentant al întregului popor.

Dacă pentru asta va trebui să-și calce uneori pe mândria personală, dacă va trebui să ignore provocările, dacă va trebui să ia în considerare întâi interesul țării și, mult în urma acestuia, orgoliul personal, ei bine, s-o facă.

Președintele mai este dator, de asemenea, să țină seama de doleanțele și de nemulțumirile generale ale populației. Trebuie să mai dea cu mătura în jurul lui, să mai înlăture din colaboratorii apropiați care sunt percepuți ca niște întruchipări ale corupției, să continue politica de creare a unui climat de normalitate în care Justiția să-și exercite atribuțiile. Să încurajeze eforturile Justiției de judecare a marilor acte de corupție ale anilor scurși după Revoluție, prin care avuția comună a românilor a fost canalizată spre buzunarele unui mic grup de infractori, deveniți oligarhi și înfipți cu temeinicie în poziții cheie, din care conduc țara, cel mai adesea prin interpuși.

Le mai este dator, de asemenea, oamenilor simpli, cu prea puțină cultură politică, să-și facă discursul politic accesibil tuturor, să se apropie de popor, să-i explice cu mai multă căldură, simpatie motivele unor hotărâri dureroase, dar necesare. Să le transmită și un mesaj de speranță, alături de cel al necesității sacrificiului personal. Lipsa de comunicare este unul dintre motivele îndepărtării populației de Președinte.

Și de asemenea, mai este dator să încerce cu perseverență să amelioreze viața românilor, așa cum a promis atunci când a fost ales pentru primul mandat.

Desigur că îi va fi greu.

Declarațiile războinice ale USL, ale cuplului Ponta-Antonescu, ale bătrânului politruc comunist dl Iliescu, îi lasă puțin loc de manevră.

Știm că minciuna, de atâtea ori dovedită în actele recenților conducători ai țării, care au confiscat puterea prin metode indiscutabil nelegale, va figura în continuare printre armele

cu care vor încerca să-l înlăture. Primejdia pe care o reprezintă o justiție independentă va electriza lupta lor.

Ar trebui ca și USL să înțeleagă imperativele momentului, să facă un pas înapoi și să ia în calcul ceva mai mult binele poporului român și ceva mai puțin interesele personale după care se conduc.

Din păcate, cred că va urma o perioadă în care nu vom avea liniște. Puțina stabilitate la care putem nădăjdui depinde nu numai de înțelepciunea președintelui, cunoscut pentru caracterul lui puțin manevrabil (un berbec!!!), ci și de prea puțin probabila înțelepciune a USL și a șefilor săi.

Să sperăm că, după Referendum, valurile nu se vor revărsa peste diguri, distrugând și puțina credibilitate de care mai beneficiază, după atâtea nereguli, statul de drept din România. 

Deocamdată, ca o firavă prevestire de mai bine, să notăm că astăzi, pentru prima oară de când România a pășit pe drumul nesocotirii Legilor și a Constituției, leul s-a oprit din căderea vertiginoasă din ultimele două luni.

De ce nu o să votez la Referendum

PENTRU CĂ E DREPTUL MEU CONSTITUȚIONAL.
Consider că îmi exprim tot atât de valabil opțiunea nemergând la vot: ori pun în urnă un buletin de vot cu NU, ori nu mă duc pur și simplu la vot, aceasta înseamnă un singur lucru: sunt împotriva demiterii președintelui Băsescu. Am dreptul legal să-mi exprim opțiunea în aceste două feluri.

Dacă mă duceam, aș fi votat oricum împotriva demiterii președintelui Băsescu, deși nu am o mare simpatie pentru el. Da, a făcut greșeli. E om. Îi văd multele slăbiciuni, minusurile, defectele. Dar, cântărind cinstit lucrurile, aș fi votat NU, dintr-o mie de motive.

Pentru că nu avem dreptul să-i întrebăm pe oameni dacă vor sau nu vor să-l demită pe Președinte. Electoratul s-a exprimat deja la timpul cuvenit, conferindu-i președintelui Băsescu legitimitate: a fost ales potrivit Constituției, cu o majoritate legală de peste 5 milioane de votanți, pentru un mandat de 5 ani. Are dreptul, timp de cinci ani, să facă ceea ce crede că e bine pentru țară. O țară civilizată nu-și schimbă președinții ca șosetele.

Crin Antonescu, cu palmaresul lui rușinos de chiulangiu parlamentar și cu numărul de voturi în urma căruia a ajuns în Parlament (puțin peste 9 mii de voturi!!!) nu are nici un drept moral să jinduiască scaunul de la Cotroceni.

Așa cum am mai spus, nu l-a contestat nimeni pe președintele Iliescu, despre care se vorbește că ar fi vinovat de cei peste 1000 de morți ai Revoluției, pe care l-am văzut cu ochii mei chemând minerii să ne ciomăgească și mulțumindu-le pentru prestație, care a îndrăznit să candideze (și să ocupe locul de Președinte) pentru un al treilea mandat, în disprețul Constituției și Legilor.

Nu l-a deranjat nimeni pe președintele Iliescu, în timpul mandatelor căruia s-a instituționalizat hoția, s-au furat și s-au părăduit industria, agricultura, resursele țării, s-a fundamentat în toată lumea opinia că românii sunt escroci, hoți, infractori, cerșetori.

Nu l-a deranjat nimeni nici pe președintele Constantinescu, a cărui neputință și slăbiciune s-au făcut vinovate de nimicirea pentru îndelungă vreme a speranțelor poporului într-o viață mai demnă.

Un alt element de care țin seama este faptul că, în timpul mandatelor celorlalți președinți, trendul economiei mondiale a fost ascendent, ceea ce a permis o îmbunătățire a condițiilor economice și în România, oricât de anarhic și de lipsit de profesionalism ar fi fost condusă țara.

Al doilea mandat al președintelui Băsescu nu a avut acest noroc. Iar președintele Băsescu și primul ministru Boc și-au sacrificat viitorul politic și simpatia populației, făcând ceea ce era necesar pentru a nu lăsa țara să alunece în faliment.

Mă întreb care ar fi fost situația dacă o criză mondială de amploarea celei actuale ar fi avut loc în timpul mandatelor domnilor Iliescu sau Constantinescu? Asemenea președintelui Băsescu (și guvernului Boc), cu riscul de a-și pierde popularitatea, și-ar fi luat ei răspunderea de a promova măsurile de austeritate care au salvat România de crahul în care se zbat azi Grecia, Spania, Irlanda? 

Răspunsul îl avem: în mandatele domnului Iliescu a avut loc cea mai teribilă inflație de după cea din anii 1945-1947, când, după război, ajunsese să coste 1 milion o cutie de chibrituri. Neputând face față cerințelor populației și vrând să evite dreapta mânie a poporului, guvernele domnului Iliescu au tipărit bani cu duiumul, aruncând leul în groapa inflației și sărăcindu-ne pe toți – în afară de clientela politică a PSD, fără nici un scrupul.

E logic că aceasta va fi soluția și acum, când guvernul Ponta a discreditat România pe plan internațional, periclitând programul de atribuire a ajutoarelor europene și lipsind astfel România de singurul sprijin pe care puteam conta pentru menținerea țării la nivel de plutire. Tipărirea banilor fără acoperire este singura soluție în atare împrejurări.

Semnalele de alarmă pe care le trag, asurzitor, avertismentele tuturor liderilor țărilor europene, dar și devalorizarea dezastruoasă a leului de la ultimele evenimente caracterizate unanim drept lovitură de stat, ar fi trebuit să fie auzite de orice cetățean român cu judecată. 

În sfârșit, nu înțeleg și nu accept lăcomia cu care, trimițând țara într-o zonă a disprețului și condamnării de către toate țările europene, liderii USL s-au aruncat asupra ciolanului puterii, în loc să aștepte cuviincios alegerile, care ar fi validat (sau nu) pretențiile lor la conducerea țării.

Pentru aceste motive, nu mă voi duce să votez la Referendum.

Dacă aș vrea ca președintele Băsescu să fie demis, m-aș duce și aș vota Da.  Simplu.

Cum nu vreau, nu mă duc.

E un mod de a-mi exprima opțiunea.

Simplu și clar.

Ca românul, la mare

Ca tot românul, sunt și eu în concediu.

La Mamaia, comodă pentru că îmi îngăduie, dacă se întâmplă vreo disfuncție cu bătrânii mei (tata, mătușa, pisica) să ajung la București în mai puțin de două ore, călătorind comod pe Autostrada Soarelui, rezultat al sforțărilor vitejești ale mai multor guverne, ale unui număr nedefinit de miniștri ai Transporturilor, ale unor întreprinderi cărora le-am plătit scump eficiența îndoielnică și ale unor harnici oameni ai muncii iubitori de odihnă și de bere.

Căldură mare!

Zac la hotel, citind sub aerul condiționat.

Ies pe plajă pe la 6 și jumătate seara, când densitatea populației pe nisip e mai mică de 10 indivizi pe metrul pătrat și când ai șanse să scapi nebătut sau înjurat fiindcă refuzi să plătești ca să stai pe un șezlong de plastic, întrucât preferi cu sinceritate să stai pe un prosop așternut pe nisipul dăruit de Dumnezeu.

Internet am când și când, deși la hotel se anunță că e wi fi peste tot.

Am înțepenit mașina într-un loc de parcare cucerit cu trudă și noroc, din care presupun că n-o să mă îndur s-o scot până la plecare.  

Trag cu urechea, din balcon, la gălăgia insuportabilă pe care o face pe șosea paiața de primar al Constanței, ieșit la exhibiție cu mașinile prin Mamaia, în șalvari de stambă lucioasă, cu coarne pe cap și înconjurat de „gheișe” vopsite înfiorător, cu șlapi vietnamezi în picioare.

Nu prea ies să mă plimb, pentru că pe faleză defilează mase compacte de oameni ai muncii veniți la odihnă, mestecând in corpore și continuu tot soiul de gogoși, plăcinte, clătite, porumb fiert, șaorme, pizze, porumb copt, hamsii prăjite, înghețată la cornet, kurtoș kolaci,  pufuleți, chipsuri, chemându-și copiii, răcnind, târând cărucioare cu bebeluși, zbierând că s-a pierdut mamaia cu basma, urlând după prietenul Costică să vină mai repede cu berea aia, înghiontind, îmbrâncind pe cine le iese în cale, călcându-te pe picioare.

Peste tot fojgăie adolescenți îmbrăcați în haine ponosite de clovni, invenție a primăriei. Bieții condamnați încearcă disperat să le vândă părinților baloane tubulare pentru copii, din care le înnoadă încropeli rudimentare de câini, pisici sau avioane.

De jur împrejur, magazinele gem de mărfuri mai scumpe sau mai ieftine, dar toate cam la fel de proaste.

În localuri mugesc asurzitor boxele, spărgându-ți timpanele când treci prin față.

Chelneri lipicioși te îmbie insistent să intri să-ți pierzi auzul mâncând porțioara de calcan prăjit, la preț ieftin de 40-50 de lei / 200 gr. (inclusiv oasele și nasturii).

În față la Casino fâțâie din fund niște dudui în costume de baie negru cu auriu, pe care populația le fotografiază cu răsuflarea tăiată.

Iarba pe peluze e uscată, flori nu prea sunt, literele de pe firmele hotelurilor au mai căzut pe alocuri, peste tot sunt răspândite peturi, pungi de plastic, ambalaje, mucuri de țigări.

Frumosul hotel Rex, construit de arhitectul G.M. Cantacuzino, e închis la fel ca și anul trecut, iar acoperișul, ars acum vreo doi ani, ridică spre cer brațe de lemn carbonizate.

Palmierii ministrului Agaton de tristă amintire au dispărut, probabil decedați de frig și de inaniție, în iarna Pontului Euxin.

Câini vagabonzi n-am prea văzut, bănuiesc că, într-un elan civic, o haită de domni bine intenționați i-a căsăpit cu bâtele, asanând peisajul de vacanță al elegantei stațiuni.

Străini n-am întâlnit, nu auzi vorbă nemțească sau franțuzească, și la urma urmei de ce am avea nevoie, stațiunea e oricum plină, iar românii nu strâmbă din nas la ceva jeg sau olecuță de mizerie, soare și bere să fie, UE să  stea la ea acasă, să nu vină să ne civilizeze pe noi!

Mă gândesc visător că nu s-a schimbat nimic în țărișoara noastră de la nenea Iancu încoace și că tot ca la Moși trăim.

În fața balconului, prin copaci, țârâie delicat greierii, anunțând că toamna e pe drum și va elibera curând Mamaia din captivitatea mulțimilor.

Privesc lung spre mașina care mă va duce înapoi în București: lucește stins sub un copac, deja prăfuită, captivă și ea a locului de parcare… 

Doctoratul pentru toți

Ia te uită ce primesc azi pe e-mail!

A call for nomination: Ph.D

Good afternoon Vremea

Are you getting turned down time and time again for the job of your dreams because you just do not have the right letters after your name?

Teach your prestige today, it is not necessary to wait for tomorrow, we will confirm your qualification

You want the fast and effective decision, we will help you.

Bachelors, Masters and PhD's available in your field! Eliminates classrooms and travelling.

We wait your calls of 7 days to week and 24 hours a day, We send the certificate to all countries

Dial in USA 1603-509-2001 and outside USA.: +1-603-509-2001 and get more information about d@gree of your dreams! You don’t need to study or worry about passing those boring exams! You don’t need to attend the lectures! 


Do you like this idea? Want to know more details? Then contact us or leave a voicemail with your Name and contact Phone Number. (with country-code)

Pentru persoanele care nu citesc Shakespeare în original, mă simt datoare să explic că o doamnă necunoscută mie mă îndeamnă ca, dacă am cumva nevoie de vreun titlu academic, să mă adresez ei cu încredere.

De ce să nu capăt postul dorit, doar fiindcă n-am un titlu? Numai un telefon să le dau, că-mi trimit ei imediat ce diplomă vreau: de bac, de master, de doctor. Și nu de ici de colo, ci din America!

Nu-i nevoie nici să învăț, nici să-mi fac griji pentru examenele plicticoase. Nu trebuie nici măcar să merg la cursuri! Au diplome disponibile pentru ce specialitate vreau! Fără școală, fără să trebuiască să mă duc cine știe unde. Mi-ar plăcea?

Ei, dacă mă gândesc bine, n-ar fi rău!

În sfârșit, calea spre postul de prim ministru mi-e deschisă: mă fac doctor cât ai clipi!

Cancelarul Germaniei, statul de drept, ce bănuiește dl Ponta și ce bănuim noi

Dacă mai era nevoie de încă un avertisment, după imensa reprobare cu care tot mapamondul privește evenimentele din România, Doamna Merkel, Cancelarul Germaniei, a urecheat încă o dată țara noastră, declarându-și îngrijorarea cu privire la nesocotirea legilor statului de drept pe mioriticele noastre plaiuri.

Oricare om politic întreg la minte, atenționat astfel, și-ar fi pus întrebări cu privire la acțiunile sale, taxate în acest fel de șeful unuia dintre cele mai puternice state din Uniunea Europeană (și, mai e nevoie să amintim, primul finanțator al aceleiași Uniuni, de la care așteptăm susținere financiară).
  

Dar domnul Ponta, cu suficiența dumisale binecunoscută, a trăsnit un răspuns care nu poate fi calificat decât drept inconștiență crasă: „Bănuiesc că nu doamna Merkel va vota la 29 iulie”.

Bănuim și noi că nu domnul Ponta va trage consecințele dureroase ale actelor sale.

Consecințele am început deja să le tragem noi.

Domnii Antonescu, Ponta, promisiunile și cuadratura cercului

Cum, luați de entuziasmul victoriei, s-ar putea ca dl Ponta & Comp să uite ce au promis atunci când au preluat guvernul României, le reamintim că, în urmă cu vreo două luni, susțineau că, în ciuda crizei mondiale, sunt capabili:

- să renegocieze acordul actual cu FMI și să încheie unul mult mai favorabil în 2013;

- să determine în România o creștere economică de 4% pe an;

- să creeze 1.000.000 de locuri de muncă în următorii 4 ani, adică 250.000 de locuri de muncă într-un an, adică peste 20.000 pe lună… adică, în cele două luni care au trecut, peste 40.000… le-a văzut cineva?

- să desființeze 6.000 de posturi create pe criterii politice de fosta guvernare în ultimii ani (deocamdată, s-au preocupat numai de așezarea oamenilor lor în posturile principale ale statului);

- să restituie bugetarilor salariile de dinaintea ciuntirilor forțate;

- să redea pensionarilor pensiile de dinaintea micșorărilor;

- să micșoreze impozitele pe veniturile mici (mai precis: 8% – până la 800 lei/lună,  12% – de la 800 lei/lună până la 1600 lei/ lună şi  16% – pentru ce depăşeşte 1600 lei lună);

- să reducă TVA cu 15% pentru producătorii alimentelor de bază;

- să micșoreze cu 50% cheltuielile cu bunurile și cu serviciile;

- să încurajeze întreprinderile mici și mijlocii și să le dea carduri de credit pentru sume între 5.000 și 100.000 Euro;

- să reorganizeze Vama, Garda Financiară și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Așteptăm cu interes să vedem cum vor rezolva domnii Ponta și Antonescu, împreună cu acoliții dumnealor din USL, aceste adevărate încarnări ale problemei cuadraturii cercului.

Nu de alta, dar, dacă nu se țin de cuvânt, am putea considera că promisiunile domniilor lor sunt numai niște jalnice minciuni. 

Până una, alta, vestea isprăvilor dumnealor prea puțin constituționale a făcut înconjurul lumii, ceea ce, în plan financiar, s-a oglindit în creșterea neabătută a valorii Euro, în detrimentul, vai, al Leului, adică al buzunarelor noastre…

De-acum, în România vor curge laptele și mierea

Fraților, am scăpat!

Gata cu austeritatea, la naiba cu criza, de-acum vor curge laptele și mierea!

Acum două luni, când a venit la guvernare USL, cu dl Ponta în cap, dumnealor au început să arunce cu promisiuni în populație. Încununau astfel anii de critici la adresa guvernării Boc (că MRU nu contează, a fost scos din pâine cât ai zice pește), critici dublate de laude deșănțate ale isprăvilor pe care le-ar face ei, dacă ar avea puterea.

E criză mondială? Jos Băsescu! Jos Boc!

FMI ne cere să dăm înapoi împrumuturile de consum făcute de guvernul Tăriceanu? Jos Băsescu! Jos Boc!

N-avem productivitate? Jos Băsescu! Jos Boc!

Trebuie să strângem cureaua? Jos Băsescu! Jos Boc!

Plouă? Jos Băsescu! Jos Boc!

E caniculă? Jos Băsescu! Jos Boc!

Dar, deși până acum dl Ponta a avut două luni în care să înceapă să-și demonstreze capacitatea de a-și îndeplini promisiunile, înțelegem că n-a putut, mai ales că ne-a informat chiar dumnealui că n-a avut timp de nevoile poporului, fiind ocupat 75% din timpul ședințelor de guvern cu planurile pentru înlăturarea domnului Băsescu. Ce să faci pentru popor într-un sfertuleț din timpul de muncă?

În sfârșit, acum a scăpat de dl Băsescu.

Și poate, în sfârșit, să se ocupe și de noi.

Deja, urmările benefice ale preluării puterii de către domnii Ponta și Antonescu și de către USL au început să se arate pe plan mondial.

În ultima vreme, tot mapamondul vorbește de noi.

Capacitatea științifică și probitatea morală ale noului nostru prim-ministru sunt subiectul tuturor gazetelor de pe glob.

Respectarea statului de drept în România a devenit subiectul de conversație al tuturor guvernelor și organismelor politice (și, din păcate, și financiare) din lume.  

Perspective luminoase de investiții străine strălucesc la orizont, iar investitorii vor veni ca muștele la mierea care va curge.

Vorba poetului, o s-avem islazuri, dacă ni s-or da.

Bugetarii vor primi bani

Azi, la televizor, ministrul de Finanțe a anunțat că bugetarii vor primi bani: salariaților de la Stat li se va înapoia ceea ce au pierdut, iar pensionarilor li se va reîntregi pensia.

Dar bucuria norocoșilor cu simț de observație a fost întrucâtva umbrită de anunțul care apărea jos pe ecran: Euro a crescut la 4,47 Ron, un nou maxim istoric.

Și tare mă tem că nu vedem decât începutul.

Mă tem că vom vedea o rapidă creștere a valorii Euro și o explozie a prețurilor legate de această monedă, adică a tuturor prețurilor, ceea ce va anihila sărmanii bănuți acordați bugetarilor, încă dinainte de a începe să-i primească.

Unii conaționali cu minte puțină cred (poate cu sinceritate) că acesta ar putea fi rezultatul coluziunii președintelui Băsescu cu forțe oculte străine.

Nu, dragi concetățeni, e mult mai simplu: este rezultatul neîncrederii investitorilor străini, ca urmare a încălcării sfruntate a Legilor și a Constituției în România.

Și ca urmare a promovării fără precedent a hoției pe scena politică românească, în frunte cu plagiatul nerușinat al dlui Ponta și cu minciunile înscrise în CV-ul său.

Lovitură de Stat

Halucinant! La 22 de ani după ce peste 1000 de români și-au pierdut viața pentru democrație și libertate, România se întoarce în întunericul lipsei totale de democrație, la fel ca pe timpul atotputerniciei partidului comunist în frunte cu Ceaușescu. Bunul plac al conducătorilor unui partid devine lege supremă în România.

În câteva zile, prin manevre de forță executate pe față, au fost decapitate Instituțiile Statului care nu s-au arătat total aservite PSD, urcat la putere prin manipularea maselor. Numai în câteva zile, Institutul Cultural a fost pus la cheremul Parlamentului, adică al majorității formate de USL.

Monitorul oficial, instrument al manipulării Legilor prin întârzierea sau prin grăbirea publicării lor, a fost preluat de Guvernul domnului plagiator Ponta.

Consiliul de Administrație al Televiziunii Române a fost înlocuit cu un altul, format din persoane obediente, ceea ce va permite folosirea TVR pentru manipularea cu și mai mare succes a maselor. În disprețul legii, care cere ca în respectivul Consiliu să fie reprezentate toate partidele parlamentare, PDL nu a primit nici unul dintre cele 3 locuri la care avea dreptul.

Curtea Constituțională, forul suprem care decide constituționalitatea  Legilor și a actelor politice, este amenințată cu demantelarea, prin tertipuri vizibile cu ochiul liber.

Președintele Senatului a fost înlocuit cu cel mai absenteist membru al Senatului, Crin Antonescu.

Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu, a fost înlăturat din funcție, înlocuit de un membru al USL, Valer Dorneanu.

Președinta Camerei Deputaților va fi probabil înlăturată din funcție în următoarele ore.

Alte asemenea samavolnicii vor urma.

Răsturnarea bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui Stat și preluarea puterii politice de către persoane sau grupuri de persoane, printr-o acțiune rapidă, se numește Lovitură de Stat.

Exact aceasta se petrece astăzi acum în România. Nu este o revoluție, pentru că nu există participarea maselor. 
Pur și simplu, sub ochii populației inerte, un grup de câteva zeci sau câteva sute de persoane preia puterea votată de majoritatea românilor care s-au prezentat la alegeri, întrerupând mandatul politic al aleșilor.

O parte a populației va protesta.

În ceea ce mă privește, sunt sceptică. Crezând în forța democrației recent câștigate, am stat în 1990 timp de 52 de zile în Piața Universității, cerând demisia dlui Iliescu, ajuns ilegitim președinte al Statului, după ce promisese că FDSN nu va participa la alegeri. Dl Iliescu a decretat cu cinism: „Câinii latră, caravana trece.”

Bănuiesc că așa se va petrece și acum. Câinii vor lătra și caravana își va vedea de interesele ei.