sâmbătă, 7 aprilie 2012

"Alergătorii" lui Boucher aleargă prin Bucureşti



În Calea Victoriei 152-158 se înalţă, cam părăsită, frumoasa clădire a Casei Autonome a Monopolurilor Statului CAM, fostă Comitetul de Stat al Planificării, fostă Ministerul Industriilor, astăzi ţinută ca o rudă săracă de Ministerul Economiei.

Ridicată după planurile arhitectului Duiliu Marcu, în anii 1936-1941, sobra clădire de stil modern serveşte de fundal unei sculpturi avântate de bronz, Alergătorii de A. Boucher (1913).

În general trec neobservaţi de trecători în spaţiul verde dintre clădirea Ministerului şi blocul de locuinţe alăturat, la intersecţia cu căii Victoriei cu strada Biserica Amzei.
Aşezat întâi în faţa Ateneului, grupul statuar a fost amplasat în acest loc în 1950; după o scurtă perioadă în care a fost mutat în faţa stadionului Dinamo pe Şos. Ştefan cel Mare, a fost readus în acest mic spaţiu verde.

Alfred Boucher (1850-1934) a fost sculptor, prieten al lui Auguste Rodin şi profesor al artistei Camille Claudel, fondator al centrului artistic La Ruche din Paris.
La Ruche, Paris
Versiunea în gips a lucrării Alergătorii a primit premiul I la salonul din 1886.

Cele trei figuri ale alergătorilor au avut un singur model, prietenul artistului, exploratorul Gabriel Bonvalot.
Sculptorul a primit o comandă de stat pentru un bronz în mărime naturală, care a fost aşezat în grădina Luxembourg, unde a rămas până la ocupaţia germană, în timpul căreia a fost topit.

Au fost turnate mai multe exemplare ale lucrării, în trei mărimi, în turnătoria Siot-Decauville din Paris.

Turnătoria executa în mod uzual reducţia sau mărirea mecanică a dimensiunilor sculpturilor, după procedeul tehnic inventat de Achille Colas (pantograful tridimensional), ceea ce permitea multiplicarea versiunilor unei sculpturi în diferite dimensiuni.

Procedeul de copiere se executa în mai multe turnătorii de artă, numite „turnătorii de ediţie”.
Turnarea se făcea prin mijloace artizanale, permiţând o mare fineţe în copierea originalului.

Bronzurile „editate” sunt marcate cu marca turnătoriei de artă şi, de obicei, cu iniţialele sau cu numele întreg al artistului; tirajele sunt limitate şi numerotate.
În Bucureşti se cunosc două versiuni ale Alergătorilor, prima aşezată aici, cealaltă, editată în mărime redusă, în curtea hotelului Triumf de pe Şoseaua Kiseleff.

Blocul funcţionarilor BNR, azi Hotel Triumf (Prezident), este o clădire monumentală datorată arhitectului Petre Antonescu (1937).

Stilul ei, inspirat din vechea arhitectură românească, este elegant şi sobru.

Din păcate, actualii proprietari, într-un moment de lipsă cruntă de inspiraţie, au vopsit postamentul clădirii, inclusiv coloanele intrărilor (probabil iniţial de culoarea cenuşie caldă a pietrei), cu o culoare aprinsă, roşu veneţian, care reduce la neant jocul delicat de nuanţe al paramentului de cărămidă aparentă.

În aceeaşi linie de gândire, când, în căutarea frumosului, cineva încearcă să fotografieze holul de la intrare, un domn de la recepţie îl înştiinţează pe neavenit (cu oarecare politeţe de altfel) că "domnul director" a dat ordin scris să se interzică fotografiatul. Şi-i sugerează că fotografiatul... costă.

Se pare că raţionamentele administrative nu ajung până la eventuala publicitate care ar rezulta din fotografierea monumentului...

În axul grădinii, în faţa intrării hotelului, este aşezată copia redusă a Alergătorilor lui Boucher.

Aşa cum sunt aşezaţi, par a da buzna, cu entuziasm, spre hotel. Din fericire, pentru că, dacă ar fi aşezaţi altfel, cineva şi-ar putea închipui că au fost şi ei daţi afară pentru că au încercat să fotografieze holul hotelului...

Copyright Silvia Colfescu, 2012

3 comentarii:

Sarah spunea...

Ah yeeees! Of course I know it! Just opposite the Writers House!! Thank you so much for this wonderful post Silvia!! I shall settle down with my coffee and a chocolate egg to read it again in more detail. I walked past this statue so many times and had no idea it was by Boucher, the La Ruche man, and the saviour of many a destitute artist.

Thank you again so much!!
Sarah

Cristina spunea...

Am avut ocazia sa intru cu sotul si fetita in hotelul Triumf, vara trecuta ca urmare a unei pane cu masina si trimiti de romanii care se ocupau de asigurarea germana in Bucuresti. Pe cat de impozant era in lobby, pe atat de neintretinuta era camera pe care am fi avut onoarea sa o ocupam la un pret enorm...Totul mirosea a mucegai, frigiderul ruginit si vechi de cel putin 30 de ani, covorasele mai mult decat murdare, tamplaria era inca cea originala si desigur(ptr a nu strica imaginea totala) nu se inchidea iar asternuturile de pat...fara cuvinte.Si, ca o cireasa de pe tort, baia nu era nici ea mai prejos Pacat ca nu am facut nici o poza dar socul a fost atat de mare incat am iesit mai repede decat am intrat din camera respectiva, care era dupa spusele receptionerului proaspat curatata si in stare cat de cat buna fata de restul. Si sa nu uit sa spun, cazarea era organizata de romani ptr cetateni germani. Sincera sa fiu nu cunosc nici macar o pensiune care sa isi cazeze oaspetii in halul acesta , in afara Romaniei, indiferent de pret. Dar in fine...
Receptionerul ne-a explicat ca statul ar fi inceput restaurarea cladirii insa din lipsa de fonduri vrea sa vanda hotelul la o actiune si ca situatia ar fi destul de complicata( presupun ca s-a referit la mafia imobiliara). Pacat de inca o cladire in Bucurestiul meu drag si Rusine celor care pot face ceva si nu misca un deget sa salveze ceva cat se mai poate salva!!!

silvia.colfescu spunea...

Cearceafurile indescriptibile fac casa buna cu interdictia de a fotografia... Sa ne rugam la Dumnezeu sa cumpere hotelul un investitor decent. Altfel, mare pacat de frumusete de cladire. Interesant ca au avut bani sa cumpere vopseaua tipatoare cu care au manjit postamentul cladirii.
:-)