"Alergătorii" lui Boucher aleargă prin Bucureşti

În Calea Victoriei 152-158 se înalţă, cam părăsită, frumoasa clădire a Casei Autonome a Monopolurilor Statului CAM, fostă Comitetul de Stat al Planificării, fostă Ministerul Industriilor, astăzi ţinută ca o rudă săracă de Ministerul Economiei.

Ridicată după planurile arhitectului Duiliu Marcu, în anii 1936-1941, sobra clădire de stil modern serveşte de fundal unei sculpturi avântate de bronz, Alergătorii de A. Boucher (1913).

În general trec neobservaţi de trecători în spaţiul verde dintre clădirea Ministerului şi blocul de locuinţe alăturat, la intersecţia cu căii Victoriei cu strada Biserica Amzei.
Aşezat întâi în faţa Ateneului, grupul statuar a fost amplasat în acest loc în 1950; după o scurtă perioadă în care a fost mutat în faţa stadionului Dinamo pe Şos. Ştefan cel Mare, a fost readus în acest mic spaţiu verde.

Alfred Boucher (1850-1934) a fost sculptor, prieten al lui Auguste Rodin şi profesor al artistei Camille Claudel, fondator al centrului artistic La Ruche din Paris.

La Ruche, Paris

Versiunea în gips a lucrării Alergătorii a primit premiul I la salonul din 1886.

Cele trei figuri ale alergătorilor au avut un singur model, prietenul artistului, exploratorul Gabriel Bonvalot.
Sculptorul a primit o comandă de stat pentru un bronz în mărime naturală, care a fost aşezat în grădina Luxembourg, unde a rămas până la ocupaţia germană, în timpul căreia a fost topit.

Au fost turnate mai multe exemplare ale lucrării, în trei mărimi, în turnătoria Siot-Decauville din Paris.

Turnătoria executa în mod uzual reducţia sau mărirea mecanică a dimensiunilor sculpturilor, după procedeul tehnic inventat de Achille Colas (pantograful tridimensional), ceea ce permitea multiplicarea versiunilor unei sculpturi în diferite dimensiuni.

Procedeul de copiere se executa în mai multe turnătorii de artă, numite „turnătorii de ediţie”.
Turnarea se făcea prin mijloace artizanale, permiţând o mare fineţe în copierea originalului.

Bronzurile „editate” sunt marcate cu marca turnătoriei de artă şi, de obicei, cu iniţialele sau cu numele întreg al artistului; tirajele sunt limitate şi numerotate.
În Bucureşti se cunosc două versiuni ale Alergătorilor, prima aşezată aici, cealaltă, editată în mărime redusă, în curtea hotelului Triumf de pe Şoseaua Kiseleff.

Blocul funcţionarilor BNR, azi Hotel Triumf (Prezident), este o clădire monumentală datorată arhitectului Petre Antonescu (1937).

Stilul ei, inspirat din vechea arhitectură românească, este elegant şi sobru.

Din păcate, actualii proprietari, într-un moment de lipsă cruntă de inspiraţie, au vopsit postamentul clădirii, inclusiv coloanele intrărilor (probabil iniţial de culoarea cenuşie caldă a pietrei), cu o culoare aprinsă, roşu veneţian, care reduce la neant jocul delicat de nuanţe al paramentului de cărămidă aparentă.

În aceeaşi linie de gândire, când, în căutarea frumosului, cineva încearcă să fotografieze holul de la intrare, un domn de la recepţie îl înştiinţează pe neavenit (cu oarecare politeţe de altfel) că "domnul director" a dat ordin scris să se interzică fotografiatul. Şi-i sugerează că fotografiatul... costă.

Se pare că raţionamentele administrative nu ajung până la eventuala publicitate care ar rezulta din fotografierea monumentului...

În axul grădinii, în faţa intrării hotelului, este aşezată copia redusă a Alergătorilor lui Boucher.

Aşa cum sunt aşezaţi, par a da buzna, cu entuziasm, spre hotel. Din fericire, pentru că, dacă ar fi aşezaţi altfel, cineva şi-ar putea închipui că au fost şi ei daţi afară pentru că au încercat să fotografieze holul hotelului...

Copyright Silvia Colfescu, 2012