Tocmai apăru un
articol cu numele ăsta în Academia Cațavencu, ediția online http://www.academiacatavencu.info/opinii/bucuresti-orasul-suspendatelor.html.
Ca de obicei, băieții de la Cațavencu
spun lucruri atât de triste că-ți vine să te apuci cu mâinile de păr, dar spuse
cu atâta haz, că râzi cu gura la urechi. Scrâșnind.
(O, țară tristă, dar plină
de umor…”).
Numai că, de data
asta, Cațavencii au mai uitat câte ceva.
București nu e numai orașul
suspendatelor lui Oprescu.
E orașul suspendatelor tuturor guvernelor, ale
tuturor camerelor șamd.
Ca și toată țara,
de altfel.
Țara a nenumărate
locuri de muncă – suspendate, țara condițiilor de viață omenești – suspendate,
a o mulțime de medicamente compensate – suspendate,
a hotărârilor de restituiri ale proprietăților furate de comuniști –
suspendate, a condamnărilor judecătorești în cazuri flagrante de furt –
suspendate, a sentințelor de plagiat în cazuri mondial cunoscute – suspendate
etc., etc.
Tare mi-ar place
să înșiruie fiecare sub acest articolaș cazuri de asemenea suspendări cunoscute
de fiecare. Nu de alta, dar pe mine m-a apucat lehamitea. Și mi s-a suspendat
cheful…
