(Ne)Civilizația huiduielilor

Imagine Internet - Știri

Faptele continuă să confirme că populația românească (intenționat nu spun „poporul”, această noțiune subînțelege alte calități) a trecut cu brio în epoca huiduielilor.

După ce s-au manifestat mai rău ca animalele la nunta Elenei Băsescu, nerespectând nici măcar taina dumnezeiască a cununiei, cetățeni din aceeași categorie, cu aceleași mutre, au tulburat ceremonia de trecere în veșnicie a regizorului Sergiu Nicolaescu, cerând cu huiduieli respectarea datinei ortodoxe a înhumării. Paradoxal, nu? din partea unora care au huiduit în fața bisericii, la o sfântă cununie ortodoxă.

Quod licet Jovi non licet bovi, spuneau strămoșii noștri romanii. Adică „ce îi e permis lui Jupiter nu-i e permis boului”.

De două mii de ani încoace, zicala antică s-a mai schimbat. Acum s-ar putea zice „ce nu-și permite Jupiter își permit boii”. 

Altfel cum să categorisești gloata nesimțită care, fără să se sinchisească de durerea familiei și de loialitatea soției care a dus la îndeplinire dorința defunctului, tropăia și huiduia de mama focului în fața crematoriului?

Imagine Click

Asta-i tagma. Oameni fără rușine, care-și găsesc satisfacția amestecându-se în lucruri pe care nu le înțeleg, și huiduind. Oameni care nu țin seama decât de ideile lor mărunte și obtuze, de burta lor, de interesul lor.
Sunt aceiași oameni care au început să se păruiască încă de astăzi pe apa sfințită, aceiași care ciordesc zeci de dopuri de plastic puse gratuit la dispoziția credincioșilor de către biserică, aceiași care stau zile și nopți la coadă la pupatul moaștelor și care, ajunși în apropierea lor, se bat ca chiorii ca să-și facă loc primii la pupat, aceiași care se încaieră pe ajutoarele Uniunii Europene, aceiași care se lăcomesc la micul și berea lui Vanghelie, aceiași care se calcă în picioare la sesiunile de solduri ale alimentarelor, aceiași care ne-au propulsat în fruntea consumatorilor de bere și alcooluri ai Europei, aceiași care, deși, dacă-i cauți bine, au ce mânca, își tremură cefele pe ecrane jeluindu-se „murim de foame” și „era mai bine sub Ceaușescu”.

Și tot ei sunt carnea de tun a politicienilor eminamente necinstiți, aceiași oameni care, pentru o biată sumuliță, sunt dispuși să iasă să huiduie pe străzi împotriva oricui. 

Concetățenii noștri. Mulți dintre concetățenii noștri.

Bine spunea cineva că „în România nu sunt mulți flămânzi, sunt mulți nesătui”.

Unde sunt bunul-simț, omenia, respectul pentru sentimentele celuilalt, judecata dreaptă, rușinea?

Au dispărut cu toatele, parcă nici n-ar fi fost.

Populația României a pierdut civilizația tradițională și a adoptat în loc (ne)civilizația huiduielilor.