De ce nu o să votez la Referendum

PENTRU CĂ E DREPTUL MEU CONSTITUȚIONAL.
Consider că îmi exprim tot atât de valabil opțiunea nemergând la vot: ori pun în urnă un buletin de vot cu NU, ori nu mă duc pur și simplu la vot, aceasta înseamnă un singur lucru: sunt împotriva demiterii președintelui Băsescu. Am dreptul legal să-mi exprim opțiunea în aceste două feluri.

Dacă mă duceam, aș fi votat oricum împotriva demiterii președintelui Băsescu, deși nu am o mare simpatie pentru el. Da, a făcut greșeli. E om. Îi văd multele slăbiciuni, minusurile, defectele. Dar, cântărind cinstit lucrurile, aș fi votat NU, dintr-o mie de motive.

Pentru că nu avem dreptul să-i întrebăm pe oameni dacă vor sau nu vor să-l demită pe Președinte. Electoratul s-a exprimat deja la timpul cuvenit, conferindu-i președintelui Băsescu legitimitate: a fost ales potrivit Constituției, cu o majoritate legală de peste 5 milioane de votanți, pentru un mandat de 5 ani. Are dreptul, timp de cinci ani, să facă ceea ce crede că e bine pentru țară. O țară civilizată nu-și schimbă președinții ca șosetele.

Crin Antonescu, cu palmaresul lui rușinos de chiulangiu parlamentar și cu numărul de voturi în urma căruia a ajuns în Parlament (puțin peste 9 mii de voturi!!!) nu are nici un drept moral să jinduiască scaunul de la Cotroceni.

Așa cum am mai spus, nu l-a contestat nimeni pe președintele Iliescu, despre care se vorbește că ar fi vinovat de cei peste 1000 de morți ai Revoluției, pe care l-am văzut cu ochii mei chemând minerii să ne ciomăgească și mulțumindu-le pentru prestație, care a îndrăznit să candideze (și să ocupe locul de Președinte) pentru un al treilea mandat, în disprețul Constituției și Legilor.

Nu l-a deranjat nimeni pe președintele Iliescu, în timpul mandatelor căruia s-a instituționalizat hoția, s-au furat și s-au părăduit industria, agricultura, resursele țării, s-a fundamentat în toată lumea opinia că românii sunt escroci, hoți, infractori, cerșetori.

Nu l-a deranjat nimeni nici pe președintele Constantinescu, a cărui neputință și slăbiciune s-au făcut vinovate de nimicirea pentru îndelungă vreme a speranțelor poporului într-o viață mai demnă.

Un alt element de care țin seama este faptul că, în timpul mandatelor celorlalți președinți, trendul economiei mondiale a fost ascendent, ceea ce a permis o îmbunătățire a condițiilor economice și în România, oricât de anarhic și de lipsit de profesionalism ar fi fost condusă țara.

Al doilea mandat al președintelui Băsescu nu a avut acest noroc. Iar președintele Băsescu și primul ministru Boc și-au sacrificat viitorul politic și simpatia populației, făcând ceea ce era necesar pentru a nu lăsa țara să alunece în faliment.

Mă întreb care ar fi fost situația dacă o criză mondială de amploarea celei actuale ar fi avut loc în timpul mandatelor domnilor Iliescu sau Constantinescu? Asemenea președintelui Băsescu (și guvernului Boc), cu riscul de a-și pierde popularitatea, și-ar fi luat ei răspunderea de a promova măsurile de austeritate care au salvat România de crahul în care se zbat azi Grecia, Spania, Irlanda? 

Răspunsul îl avem: în mandatele domnului Iliescu a avut loc cea mai teribilă inflație de după cea din anii 1945-1947, când, după război, ajunsese să coste 1 milion o cutie de chibrituri. Neputând face față cerințelor populației și vrând să evite dreapta mânie a poporului, guvernele domnului Iliescu au tipărit bani cu duiumul, aruncând leul în groapa inflației și sărăcindu-ne pe toți – în afară de clientela politică a PSD, fără nici un scrupul.

E logic că aceasta va fi soluția și acum, când guvernul Ponta a discreditat România pe plan internațional, periclitând programul de atribuire a ajutoarelor europene și lipsind astfel România de singurul sprijin pe care puteam conta pentru menținerea țării la nivel de plutire. Tipărirea banilor fără acoperire este singura soluție în atare împrejurări.

Semnalele de alarmă pe care le trag, asurzitor, avertismentele tuturor liderilor țărilor europene, dar și devalorizarea dezastruoasă a leului de la ultimele evenimente caracterizate unanim drept lovitură de stat, ar fi trebuit să fie auzite de orice cetățean român cu judecată. 

În sfârșit, nu înțeleg și nu accept lăcomia cu care, trimițând țara într-o zonă a disprețului și condamnării de către toate țările europene, liderii USL s-au aruncat asupra ciolanului puterii, în loc să aștepte cuviincios alegerile, care ar fi validat (sau nu) pretențiile lor la conducerea țării.

Pentru aceste motive, nu mă voi duce să votez la Referendum.

Dacă aș vrea ca președintele Băsescu să fie demis, m-aș duce și aș vota Da.  Simplu.

Cum nu vreau, nu mă duc.

E un mod de a-mi exprima opțiunea.

Simplu și clar.

De-acum, în România vor curge laptele și mierea

Fraților, am scăpat!

Gata cu austeritatea, la naiba cu criza, de-acum vor curge laptele și mierea!

Acum două luni, când a venit la guvernare USL, cu dl Ponta în cap, dumnealor au început să arunce cu promisiuni în populație. Încununau astfel anii de critici la adresa guvernării Boc (că MRU nu contează, a fost scos din pâine cât ai zice pește), critici dublate de laude deșănțate ale isprăvilor pe care le-ar face ei, dacă ar avea puterea.

E criză mondială? Jos Băsescu! Jos Boc!

FMI ne cere să dăm înapoi împrumuturile de consum făcute de guvernul Tăriceanu? Jos Băsescu! Jos Boc!

N-avem productivitate? Jos Băsescu! Jos Boc!

Trebuie să strângem cureaua? Jos Băsescu! Jos Boc!

Plouă? Jos Băsescu! Jos Boc!

E caniculă? Jos Băsescu! Jos Boc!

Dar, deși până acum dl Ponta a avut două luni în care să înceapă să-și demonstreze capacitatea de a-și îndeplini promisiunile, înțelegem că n-a putut, mai ales că ne-a informat chiar dumnealui că n-a avut timp de nevoile poporului, fiind ocupat 75% din timpul ședințelor de guvern cu planurile pentru înlăturarea domnului Băsescu. Ce să faci pentru popor într-un sfertuleț din timpul de muncă?

În sfârșit, acum a scăpat de dl Băsescu.

Și poate, în sfârșit, să se ocupe și de noi.

Deja, urmările benefice ale preluării puterii de către domnii Ponta și Antonescu și de către USL au început să se arate pe plan mondial.

În ultima vreme, tot mapamondul vorbește de noi.

Capacitatea științifică și probitatea morală ale noului nostru prim-ministru sunt subiectul tuturor gazetelor de pe glob.

Respectarea statului de drept în România a devenit subiectul de conversație al tuturor guvernelor și organismelor politice (și, din păcate, și financiare) din lume.  

Perspective luminoase de investiții străine strălucesc la orizont, iar investitorii vor veni ca muștele la mierea care va curge.

Vorba poetului, o s-avem islazuri, dacă ni s-or da.

Poporul plătește

Judecând după capul lui pragmatic, bunicul meu spunea că revoluțiile, ca și marile furtuni, scot la suprafața apei toate gunoaiele. 

De 22 de ani contemplu viața politică a României și mă minunez de înțelepciunea bătrânului domn. 

Gunoaiele au ieșit la suprafață și se războiesc între ele. Pentru bani, pentru putere, pentru prestigiu și, mai presus de orice, pentru privilegiul de a exploata (citește „fura”) în deplină impunitate  tot ce e de furat în țara aceasta.

Amețiți de succes, avansând din ce în ce mai feroce pe calea interesului personal, făcându-și mendrele și furând ca în codru fără ca populația, mânată cu zăhărelul și cu televizorul, să reacționeze, ciocoii moderni au căpătat o mentalitate de zei și au ajuns să-și închipuie că au toate drepturile și că nu pot fi pedepsiți niciodată, orice mârșăvie ar face.

Ceea ce explică reacția domnului Năstase în fața prăbușirii cosmice, de neimaginat: EL, la închisoare??? Imposibil.

Bătăliile se câștigă, bătăliile se pierd, iar războiul continuă. Cu un singur mare învins: poporul român. El plătește totul, fără ca măcar să înțeleagă asta.

Pentru că a fost nevoie ca ridiculul Ceaușescu să cadă și aghiotanții lui să-i ia locul, s-a urzit un plan spectaculos, care ne-a adus în atenția întregului mapamond. Autorii planului au pus mâna pe putere, în uralele mulțimii. Poporul român a plătit cu sângele a peste 1000 de victime.

Pentru că dl Iliescu, avid de putere, a forțat nota ca să rămână la președinție trei mandate, nu două, Constituția a fost siluită; președintele a plătit închizând ochii la crearea celei mai puternice clici mafiote care a existat vreodată în România, avuțiile țării au intrat în buzunarele nesătule ale mafioților, s-au furat industria, pământurile, proprietățile de stat și private. Poporul a sărăcit cu entuziasm, strigând pe străzi: ”Noi nu ne vindem țara!”

Istoria e lungă și riscă să devină plictisitoare prin repetiție.

Să trecem la zilele noastre.

Pentru că în anii în care au stat despărțiți de mamelele acestei vaci de muls care e România, oamenilor PSD-ului li s-a lipit burta de șira spinării, au adoptat metoda forte: ca să recapete puterea, au mânat populația cu televiziunile așa cum mâni un măgar cu morcovul. Într-o țară în care tot ce se spune la televizor e literă de lege, Legile țării devin scenarii de telenovelă și telenovelele devin adevăr absolut. 

Poporul, care a fost obligat să înfrunte criza mondială strângând cureaua, a urmat morcovul și i-a pus PSD-ului în mână cheia de la casa de bani. Acum, cu nevinovăția lui dintotdeauna, poporul așteaptă morcovul promis. Dar deja promisiunile sunt uitate și morcovul a dispărut în ceața deasă a minciunilor de stat și de partid.  

Turbați de foamea de putere și de avere ținută în frâu de ani de zile, noii guvernanți, ajunși în pâine, își dau arama pe față din ce în ce mai mult, pe zi ce trece. Nu mai funcționează decât legea bunului lor plac, abuzurile se fac instituționalizat, pe față, rușinea e abolită.

Plagiator dovedit cu dovezile afișate pe Internet, dl Ponta se repede cu lăcomie să ne reprezinte la instituțiile europene. Mă întreb ce se gândesc partenerii europeni despre poporul reprezentat fără jenă de un hoț de ale cărui furăciuni vuiesc ziarele de pe tot globul? Ne mai mirăm de reputația de popor de hoți care ne urmărește ca un blestem, de la „Loviluție” încoace?  Poporul plătește.