Comentariu: Miorița,
Chevron și Gold Corporation
Angus Mc-Farlane
Miorița e o
poveste folclorică românească, în formă de baladă. Balada descrie un scenariu
în care doi ciobani plănuiesc să-l omoare pe altul, personajul principal. O mielușică,
sau „mioriță” pe românește, avertizează inocenta victimă de planul ticălos. Ciudat,
victima decide să nu se apere. În loc de asta, se lansează într-un straniu și
poetic zbor al imaginației.
Mi s-a spus că
balada are un subtext religios, legat de îndeplinirea de către Hristos a
voinței lui Dumnezeu, prin acceptarea de către el a rolului de sacrificat.
Ciobanul din baladă acceptă și el moartea care vine, cu aceeași stăpânire de
sine ca și Hristos. Nu știu cum naiba, în ciuda nesfârșitelor dezbateri academice
despre adevăratul înțeles al baladei, poporul poate fi de acord cu elementele
de bază ale povestirii. În chip uimitor, balada a devenit un blazon cultural, pusă la loc de cinste în panteonul artei populare românești.
Cu toate acestea,
în calitate de străin, vă rog să mă iertați dacă o să revizuiesc evenimentele
din baladă, încercând să vă înfățișez esența tragediei românești care se
desfășoară chiar în aceste momente.
Ceea ce urmează
este o modestă repovestire a evenimentelor din balada originală Miorița.
Cu multă vreme
înainte de Românii au talent și de Dansez pentru tine, un cioban tânăr și
chipeș își păștea oile pe coastele Apusenilor, împreună cu alți doi ciobani.
Balada nu spune cum îl chema, așa că o să-i spunem Ghiță.
Deși trăiau de-o
viață în inima „Grădinii Carpaților”, ciobanii habar n-aveau că frunzele din
copaci fuseseră desenate de o companie de publicitate spaniolă plătită cu o
sumă uriașă. Dar, mai sinistru, fără ca Ghiță să aibă habar, cei doi ciobani cu
care era plănuiau să-l ucidă. Motivul lor era lăcomia. Tânărul și chipeșul
Ghiță avea o turmă de oi, cai frumoși și câini de vânătoare, care, se poate
presupune, erau buni și pentru păzitul oilor. Mai avea și pământ cu zăcăminte
de aur și rezerve de petrol și gaze. Poate ar trebui să includ printre
proprietățile lui și profiturile din contractul pe care-l avea cu o companie
telefonică.
Oricum, Ghiță a
observat că o mielușică – sau mioriță pe românește – nu mai mânca. De fapt,
biata făptură își petrecuse ultimele trei zile behăind trist. (Notați că
numărul 3 e important în povești folclorice sau balade: de trei zile nu mânca,
trei ciobani, conectare 3G pe iPhone-ul lui Ghiță și așa mai departe). Acuma, fie
că Ghiță era un om răbdător, care putea să suporte la nesfârșit zgomote
neplăcute – putea chiar să asculte
manele fără să se plângă – fie că era prea preocupat cu trimisul și cititul
SMS-urilor ca să observe ce se întâmpla în jurul lui. Oricare-ar fi motivul, au
trecut trei zile până să observe că mioara încerca să-i spună ceva!
Când zic „să-i
spună ceva”, asta și înseamnă. Se știe că în balade, în poveștile populare și
în fabulele lui Esop, animalele pot vorbi. În orice caz, v-ați putea închipui o
oaie care ar întrebuința limbajul semnelor pentru a încerca să explice că doi
tipi încearcă să ucidă pe cineva, sau o oaie schițând planul omorului pe pământ
cu copita? Dacă ar putea o oaie să facă așa ceva, cu siguranță că ar lua
premiul I la Românii au talent!
Oricum, Ghiță a
rămas uimit când miala a început să vorbească.
- Ascultă, a spus
ea, ceilalți doi tipi, Chevron și Gold Corporation plănuiesc să te omoare!
- Ești sigură? Mi
se par atât de prietenoși!
- Sigur că-s
prietenoși. Ai lucruri de valoare pe care le vor ei.
- Ce? Câteva oi,
niște cai, câțiva câini…
- Nu, nu asta vor
ei, ei vor aurul tău, mineralele, petrolul și gazele.
- Chiar așa?
Trebuie să-i dau un SMS maichii să-i spun. Nici nu-mi închipuiam că sunt așa de
bogat.
- Lasă asta,
Ghiță! Ce ai de gând să faci cu tipii ăia? Viața ta e în pericol!
- Și ce zici să
fac, Mio? (Ghiță era prieten cu toate oile lui!)
- Dă-le la cap!
Pune câinii pe ei! Luptă! Fă ceva!
- Mmm… poate c-ar
trebui doar să-i las să mă ucidă și să fure tot ce am. Ce părere ai?
- Ești nebuuuuun?
Mă rog, dacă
vreți, puteți să spuneți că-s cam neghiob, dar atunci când o oaie care n-a
mâncat de trei zile înțelege o situație periculoasă mai bine decât un cioban
tânăr și chipeș care e proprietar pe o grămadă de resurse naturale, eu zic că e
o problemă!
Deci, șocul
bietei Mio e de înțeles. Întrebarea „Ești nebun” se presupune că era retorică.
Dar, în loc să spună „Mulțumesc pentru informație, Mio, le vin eu de hac
tâlharilor ăstora” și să pună mâna pe topor, Ghiță se lansă într-o divagație
poetică părând să confirme că răspunsul la întrebarea lui Mio era „da”. În
ciuda sforțărilor oii de a-i explica pericolele „fracturării”, cutremurelor,
poluării și ale „lacurilor de cianură”, Ghiță bătu câmpii în continuare.
Spuse că se va
însura cu o prințesă, că va dormi sub stele și că maică-sa va veni să aibă
grijă de el, suspinând. Mai bălmăjea și niște prostii despre munții care ar fi
preoți, despre stele care cad și despre copacii care ar fi invitați la nuntă!
Mielușica se
scărpină după ureche cu copita. „Ghiță a înnebunit de tot, sau o fi băut prea multă
țuică”, se gândi ea. „Oricum ar fi, s-a terminat! Chevron și Gold Corporation o
să-l bage-n groapă și o să-i ia tot ce are.”
Și aici se
termină balada. Se termină înainte ca înfricoșata faptă să aibă loc. Ceea ce
lasă spațiu de manevră! S-ar putea să existe oare o parte încă nescrisă a
baladei în care Ghiță să-și vină în simțiri și să decidă că e mai practic să-și
salveze propria piele decât să bâiguie pentametri iambici sau să se așeze pe
piscuri morale, sau orice altceva? Poate că Ghiță se va decide să demonstreze
pașnic pe străzi, să organizeze petiții și să o pună pe bătrâna lui mamă să
facă afișe care să critice hotărârea guvernului de a îngădui ca această
tragedie să aibă loc?
Viitorul încă nu
e stabilit, el va fi așa cum veți vrea să fie. Următoarea parte a Mioriței
poate fi scrisă de românii cărora le pasă de România și de viitorul ei și de
viitorul copiilor lor!
La urma urmei,
chiar și o mioară și un străin pot vedea pericolul.
Nu-l cunosc pe Dl
Angus McFarlane. Dar îl respect și mi-e drag. Pentru că și lui îi e dragă
România. Și a făcut ceea ce poate face un străin pentru o țară la care ține: a
tras un semnal de alarmă. A publicat acest avertisment în Romania-Insider în 11
noiembrie 2013. L-am tradus pentru a fi mai accesibil celor cărora le este destinat –
românilor. Citiți acest text cu atenție și
semnalați-l celor care credeți că îl vor înțelege și aprecia. Avem cu toții
nevoie să știm cum se văd evenimentele din afară. Cum ne vedem noi din afară. Avem cu toții nevoie să înțelegem
că e ceasul al doisprezecelea și că trebuie să ne apărăm. Dacă preferăm să
închidem ochii și să ne lăsăm în voia sorții, vom avea ce merităm. Otravă,
cutremure, devastare, sărăcie. Celor care nu văd le atrag atenția străinii. E
timpul să ne trezim.