Cine dă colţul de pe Calea Victoriei pe strada Biserica Amzei, luând-o spre piaţa Amzei de nepieritoare amintire, vede – sau de obicei trece cu vederea – la numărul 4 al acestei străzi un impozant palat, aşezat foarte nefericit, înghesuit mai bine zis între două blocuri.
Arată ca palatul unei prinţese adormite, condamnat la tăcere pentru 100 de ani. De gardul scund de fier e prins un lanţ cu lacăt, care pare a spune irevocabil: „Plecaţi!”.
Este casa Christopoulos / Scarlat Arion. Casa a fost adusă ca zestre la căsătoria Caterinei Christopoulos cu politicianul Scarlat C. Arion. Monograma familiei care a construit casa este afişată cu mândrie pe colţul clădirii, într-un cartuş ornamental.
Dedesubtul ei, pe o petală a cartuşului, cine are ochi să vadă observă literele FX: sunt iniţialele arhitectului Filip Xenopol, fratele marelui istoric, iar sub iniţiale este înscris anul construcţiei, 1894.
Stilul clădirii este Louis XV şi XVI, cu accente neoclasice.
Palatul nu arată mort, ci adormit. Pare a fi cât de cât întreţinut, spre deosebire de nenumăratele case părăsite din Bucureşti, devastate, cu ferestrele căscate ca nişte ochi morţi.
Ferestrele cu ramele de origine păstrează delicatele sculpturi în lemn; te gândeşti cu recunoştinţă că încă n-au apărut şi aici oribilele termopane...
Numai panoul abandonat pe colţul clădirii, pe care era anunţat altădată cazinoul adăpostit aici, poceşte faţada în nuanţe dulci, trandafirii.
Prin arcada elegantă a intrării, surmontată de un foişor artistic lucrat din fier, se vede o bucăţică de curte, vegheată melancolic de câţiva copăcei.
Însăşi intrarea cu arcadă în mâner de paner este nespus de frumoasă, cu o boltă susţinută de coloane şi luminată cu o splendidă lampă caracteristică momentului artistic 1900, din sticlă multicoloră.
Deasupra intrării, un cartuş cu un bogat model decorativ vegetal, cu frunze de stejar, ne aminteşte de asemenea că edificiul a fost construit în preajma anului 1900.
Pe faţade, decorul este distribuit cu reţinere: cartuşe ornamentale sub ferestrele încadrate de pilaştri cu capiteluri de stil corintic mult simplificat, decor deasupra ferestrelor dreptunghiulare de la parter, apoi decorul apare la partea superioară a clădirii, la cornişă şi la atic, decorat şi el la bază, la lucarne şi la coamă.
Tratarea demisolului adaugă o discretă notă de neoclasic decorului cu ecouri baroce al clădirii.
Nu încercaţi să bateţi la poarta castelului prinţesei adormite: probabil cei 100 de ani ai blestemului nu s-au scurs încă, iar în castel toată lumea doarme, şi prinţesa, şi regele şi regina, şi curtenii, şi bucătarii, şi body-guardul…
Addenda
Iată cum se înfăţişa casa pe planul cadastral de la 1911
Contrar aşteptărilor pe care le-am putea avea, parcela era aceeaşi, casa nu se întindea dincolo de arcada cu foişor, în fapt o poartă pentru trăsurile care-i aduceau pe invitaţi până la uşa de intrare a casei.
Copyright Silvia Colfescu 2012
