Miorița, Chevron și Gold Corporation – un străin trage semnalul de alarmă

Comentariu: Miorița, Chevron și Gold Corporation

Angus Mc-Farlane

Miorița e o poveste folclorică românească, în formă de baladă. Balada descrie un scenariu în care doi ciobani plănuiesc să-l omoare pe altul, personajul principal. O mielușică, sau „mioriță” pe românește, avertizează inocenta victimă de planul ticălos. Ciudat, victima decide să nu se apere. În loc de asta, se lansează într-un straniu și poetic zbor al imaginației.

Mi s-a spus că balada are un subtext religios, legat de îndeplinirea de către Hristos a voinței lui Dumnezeu, prin acceptarea de către el a rolului de sacrificat. Ciobanul din baladă acceptă și el moartea care vine, cu aceeași stăpânire de sine ca și Hristos. Nu știu cum naiba, în ciuda nesfârșitelor dezbateri academice despre adevăratul înțeles al baladei, poporul poate fi de acord cu elementele de bază ale povestirii. În chip uimitor, balada a devenit un blazon cultural, pusă la  loc de cinste în panteonul artei populare românești.

Cu toate acestea, în calitate de străin, vă rog să mă iertați dacă o să revizuiesc evenimentele din baladă, încercând să vă înfățișez esența tragediei românești care se desfășoară chiar în aceste momente.

Ceea ce urmează este o modestă repovestire a evenimentelor din balada originală Miorița.

Cu multă vreme înainte de Românii au talent și de Dansez pentru tine, un cioban tânăr și chipeș își păștea oile pe coastele Apusenilor, împreună cu alți doi ciobani. Balada nu spune cum îl chema, așa că o să-i spunem Ghiță.

Deși trăiau de-o viață în inima „Grădinii Carpaților”, ciobanii habar n-aveau că frunzele din copaci fuseseră desenate de o companie de publicitate spaniolă plătită cu o sumă uriașă. Dar, mai sinistru, fără ca Ghiță să aibă habar, cei doi ciobani cu care era plănuiau să-l ucidă. Motivul lor era lăcomia. Tânărul și chipeșul Ghiță avea o turmă de oi, cai frumoși și câini de vânătoare, care, se poate presupune, erau buni și pentru păzitul oilor. Mai avea și pământ cu zăcăminte de aur și rezerve de petrol și gaze. Poate ar trebui să includ printre proprietățile lui și profiturile din contractul pe care-l avea cu o companie telefonică.

Oricum, Ghiță a observat că o mielușică – sau mioriță pe românește – nu mai mânca. De fapt, biata făptură își petrecuse ultimele trei zile behăind trist. (Notați că numărul 3 e important în povești folclorice sau balade: de trei zile nu mânca, trei ciobani, conectare 3G pe iPhone-ul lui Ghiță și așa mai departe). Acuma, fie că Ghiță era un om răbdător, care putea să suporte la nesfârșit zgomote neplăcute –  putea chiar să asculte manele fără să se plângă – fie că era prea preocupat cu trimisul și cititul SMS-urilor ca să observe ce se întâmpla în jurul lui. Oricare-ar fi motivul, au trecut trei zile până să observe că mioara încerca să-i spună ceva!  

Când zic „să-i spună ceva”, asta și înseamnă. Se știe că în balade, în poveștile populare și în fabulele lui Esop, animalele pot vorbi. În orice caz, v-ați putea închipui o oaie care ar întrebuința limbajul semnelor pentru a încerca să explice că doi tipi încearcă să ucidă pe cineva, sau o oaie schițând planul omorului pe pământ cu copita? Dacă ar putea o oaie să facă așa ceva, cu siguranță că ar lua premiul I la Românii au talent!

Oricum, Ghiță a rămas uimit când miala a început să vorbească.

- Ascultă, a spus ea, ceilalți doi tipi, Chevron și Gold Corporation plănuiesc să te omoare!

- Ești sigură? Mi se par atât de prietenoși!

- Sigur că-s prietenoși. Ai lucruri de valoare pe care le vor ei.

- Ce? Câteva oi, niște cai, câțiva câini…

- Nu, nu asta vor ei, ei vor aurul tău, mineralele, petrolul și gazele.

- Chiar așa? Trebuie să-i dau un SMS maichii să-i spun. Nici nu-mi închipuiam că sunt așa de bogat.

- Lasă asta, Ghiță! Ce ai de gând să faci cu tipii ăia? Viața ta e în pericol!

- Și ce zici să fac, Mio? (Ghiță era prieten cu toate oile lui!)

- Dă-le la cap! Pune câinii pe ei! Luptă! Fă ceva!

- Mmm… poate c-ar trebui doar să-i las să mă ucidă și să fure tot ce am. Ce părere ai?

- Ești nebuuuuun?

Mă rog, dacă vreți, puteți să spuneți că-s cam neghiob, dar atunci când o oaie care n-a mâncat de trei zile înțelege o situație periculoasă mai bine decât un cioban tânăr și chipeș care e proprietar pe o grămadă de resurse naturale, eu zic că e o problemă!

Deci, șocul bietei Mio e de înțeles. Întrebarea „Ești nebun” se presupune că era retorică. Dar, în loc să spună „Mulțumesc pentru informație, Mio, le vin eu de hac tâlharilor ăstora” și să pună mâna pe topor, Ghiță se lansă într-o divagație poetică părând să confirme că răspunsul la întrebarea lui Mio era „da”. În ciuda sforțărilor oii de a-i explica pericolele „fracturării”, cutremurelor, poluării și ale „lacurilor de cianură”, Ghiță bătu câmpii în continuare.

Spuse că se va însura cu o prințesă, că va dormi sub stele și că maică-sa va veni să aibă grijă de el, suspinând. Mai bălmăjea și niște prostii despre munții care ar fi preoți, despre stele care cad și despre copacii care ar fi invitați la nuntă!

Mielușica se scărpină după ureche cu copita. „Ghiță a înnebunit de tot, sau o fi băut prea multă țuică”, se gândi ea. „Oricum ar fi, s-a terminat! Chevron și Gold Corporation o să-l bage-n groapă și o să-i ia tot ce are.”

Și aici se termină balada. Se termină înainte ca înfricoșata faptă să aibă loc. Ceea ce lasă spațiu de manevră! S-ar putea să existe oare o parte încă nescrisă a baladei în care Ghiță să-și vină în simțiri și să decidă că e mai practic să-și salveze propria piele decât să bâiguie pentametri iambici sau să se așeze pe piscuri morale, sau orice altceva? Poate că Ghiță se va decide să demonstreze pașnic pe străzi, să organizeze petiții și să o pună pe bătrâna lui mamă să facă afișe care să critice hotărârea guvernului de a îngădui ca această tragedie să aibă loc? 

Viitorul încă nu e stabilit, el va fi așa cum veți vrea să fie. Următoarea parte a Mioriței poate fi scrisă de românii cărora le pasă de România și de viitorul ei și de viitorul copiilor lor!

La urma urmei, chiar și o mioară și un străin pot vedea pericolul.  

                                                                                                                              Angus McFarlane
              http://www.romania-insider.com/comment-miorita-chevron-and-the-gold-corporation/109210/

Nu-l cunosc pe Dl Angus McFarlane. Dar îl respect și mi-e drag. Pentru că și lui îi e dragă România. Și a făcut ceea ce poate face un străin pentru o țară la care ține: a tras un semnal de alarmă. A publicat acest avertisment în Romania-Insider în 11 noiembrie 2013. L-am tradus pentru a fi mai accesibil celor cărora le este destinat – românilor. Citiți acest text cu atenție și semnalați-l celor care credeți că îl vor înțelege și aprecia. Avem cu toții nevoie să știm cum se văd evenimentele din afară. Cum ne vedem noi din afară. Avem cu toții nevoie să înțelegem că e ceasul al doisprezecelea și că trebuie să ne apărăm. Dacă preferăm să închidem ochii și să ne lăsăm în voia sorții, vom avea ce merităm. Otravă, cutremure, devastare, sărăcie. Celor care nu văd le atrag atenția străinii. E timpul să ne trezim.

Roșia Montană: părerea unui profesor CANADIAN despre întreprinderile miniere canadiene

Industria minieră canadiană face acum ravagii în Europa

 Alain Deneault
Articol preluat din REPORTERRE, le quotidien de l'écologie

Marți 1 octombrie 2013

După țările Africii, Americii de Sud și Asiei, România, la Roșia Montană, și Grecia, la Skouries, descoperă metodele canadiene de achiziție, explorare și exploatare a zăcămintelor miniere

Un lobby mai stăruitor decât pentru orice fel de alegeri, influențarea directă a redactării textelor de lege, divizarea populației prin lucrături pentru a domni mai bine, un dezastru ecologic în perspectivă, societăți de explorare care joacă la bursă bogățiile altora, probleme de sănătate publică previzibile, îngrijorări mari la capitolul angajați, distrugerea patrimoniului cultural…

După țările Africii, Americii de Sud și Asiei, România, și mai pe larg Europa descoperă în acești ani metodele canadiene de achiziție, explorare și exploatare a zăcămintelor miniere.

La Roşia Montană, întreprinderea canadiană Gabriel Resources amenință cu deversarea a 13 000 de tone de cianură pe an pentru exploatarea celei mai mari mine de aur sub cerul liber proiectată în Europa. Aceasta reprezintă pe ansamblul șantierului o producție de 215 milioane de metri cubi de deșeuri cianurate, care ar trebui să fie stocate pe veci într-un vast depozit de 8 kilometri diametru și 400 metri adâncime.

Pe deasupra, asta ar trebui să se întâmple într-o vale în care se găsește o așezare veche de două mii de ani.

Pentru a reuși, Gabriel Resources a neutralizat procesul politic, cerând în justiție 100 000 Euro despăgubiri de la fostul Ministru al Mediului, Attila Korodi, și de la Secretarul de Stat Silviu Stoica, atunci când au încercat să pună capăt proiectului.

Legea specială pe care Parlamentul român va fi chemat curând să o voteze prevede o cedare a suveranității în favoarea întreprinderii.

Întreprinderea va avea astfel puteri depline pentru a expropria ea însăși populația din zona sitului, a amenaja teritoriul după cum are chef, a stabili despăgubirile pentru exproprieri și chiar pentru a mări perimetrul exploatării, devenind astfel stat în stat.

Totuși, proiectul Gabriel Resources este înspăimântător. El constă în dinamitarea a patru munți, în care se află galerii miniere de patrimoniu datând din vremea Imperiului roman. Dinamitările riscă să degajeze în aer particule toxice care, prin respirare, dăunează grav sănătății oamenilor.

Toate acestea pentru aur, mineral fără mare utilitate socială sau tehnică, care există deja din belșug. El e folosit în principal în bănci și în industria bijuteriilor. Exploatarea lui consumă imens de multă apă și, în plus, amenință ecosistemele.

La aceasta se mai adaugă și alte motive de îngrijorare: pe lângă aur, la Roşia Montană s-ar mai găsi și uraniu, potrivit unor informații care mai au nevoie de confirmare. Mulți speculează asupra rolului pe care trebuie să-l fi jucat corupția în această istorie. Cele 700 de locuri de muncă pe care le-ar crea proiectul nu-l justifică absolut deloc.

Când ONG-ul Alburnus Maior a obținut, în 2008, de la Curtea de apel a județului Alba Iulia ca planurile de urbanism ale Gabriel Resources să fie declarate ilegale, societatea minieră a obținut de la Ministrul Mediului și al Pădurilor, Laszlo Borbely, reluarea de la capăt, pur și simplu, a procesului de autorizare a proiectului de exploatare.  

Voința lobby-ului minier canadian pare a fi mai tare decât voința poporului român și a aleșilor care s-ar cuveni să vorbească în numele lui.

Proiectul iscă de câteva săptămâni un val de revolte populare cum nu s-au mai văzut de la căderea comunismului încoace, în toate orașele țării și în străinătate, unind pentru aceeași cauză curente politice de obicei opuse.

Canadianul rătăcitor…

„Lumea are nevoie de mai multă Canada” spun adeseori canadienii de limbă engleză. România s-a săturat de ei. Grecia la fel. Această țară care, din punct de vedere financiar, a fost îngenuncheată de inginerii finanței internaționale, gustă și ea la rândul ei din delicatesele industriei canadiene: proiectele întreprinderii Eldorado Gold în bogatul ecosistem din Skouries fac ca populația din jur să se teamă de ce e mai rău.

În lume, trei societăți miniere din patru sunt canadiene. Cele mai multe nici nu provin direct de aici. În Canada, se înregistrează societăți miniere din Australia, Israel, Franța, Suedia sau Statele Unite, de exemplu, fiindcă peste tot unde fac ravagii, cadrul administrativ canadian le apără.

Statul federal canadian și-a amenajat reglementările și politicile fiscale astfel încât să favorizeze finanțarea unor activități speculative de explorare cum este cea de la Roşia Montană. Doar prin excepție se întâmplă ca un tribunal să permită urmărirea judiciară a unei întreprinderi pentru faptele săvârșite în afara frontierelor canadiene.

Canada acoperă legal societățile miniere în caz de corupție și de abuzuri în străinătate, așa cum constată chiar și OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, n.n.). Iar diplomația canadiană susține activ societățile miniere. Totuși, la scară națională ca și la cea internațională, industria minieră canadiană afișează un jalnic dosar de mediu, social, politic, de securitate și fiscal. Poți constata acest lucru atunci când îți dai osteneala să consulți documentația uriașă care există cu privire la acest subiect.

În toată lumea, comisii parlamentare, curți de justiție, grupuri de experți ai ONU, observatori independenți, specialiști în economia Sudului și reporteri cu experiență au adus mărturii ale abuzurilor, chiar ale crimelor pe care le comit sau le susțin regulat societăți miniere canadiene care lucrează în străinătate.

Profesorul universitar canadian Alain Deneault, doctor în filosofie al Universității Paris VIII, predă la Universitatea din Montréal. Cunoscut luptător pe tărâmul apărării mediului, Deneault a scris lucrări denunțând abuzurile și crimele societăților miniere Barrick Gold și Banro. Cartea sa  Noir Canada: Pillage, corruption et criminalité en Afrique, publicată în 2008 la editura  Écosociété, a trebuit să fie retrasă de pe piață în urma unui proces intentat editurii de societățile incriminate, care au cerut despăgubiri de 11 milioane de dolari. 

Articol preluat din REPORTERRE, le quotidien de l'écologie
Traducere din limba franceză de Silvia Colfescu

Roșia Montană - cine a fost azi la demonstrație în București și ce dorește

Foarte multă lume. Peste 10.000 de oameni.
Familii cu copii. Extrem de mulți copii. Familii foarte civilizate.

Mamele nu vor cianură.
Nici copiii.

Tineri, foarte mulți tineri.
Nici ei nu vor cianură. Vor cultură.

Doamne bine îmbrăcate. Și cu umor.

Tineri îmbrăcați în straie populare, fete în ie. Pentru că vor să se știe că sunt români și țin să-și păstreze tradițiile și țara.

Ce-i supără? 

Corupția. Corupția e cianură, e otravă.

Îi supără guvernul. Cel mai bun guvern care poate fi cumpărat cu bani.

Cât costă? Se va afla, la un moment dat.

Îi supără trădarea. Au înțeles că suntem cu toții trădați și furați de 24 de ani.

Și începem să înțelegem cu toții acest lucru.

Voi continua mâine să adaug fotografii.

Protestul împotriva legii pentru Roșia Montană, masacrul maidanezilor, blocada televiziunilor și milioanele domnului Dragoș Tănase

De 4 zile, mii de oameni protestează în centrul Capitalei.

Protestează împotriva legii aprobate de guvern, care dă dreptul unei întreprinderi private străine să-i deposedeze pe cetățenii români de proprietatea lor.

O amenințare la adresa fiecăruia dintre noi, prin crearea unui precedent neconstituțional care deschide ușa oricăror abuzuri ulterioare la adresa proprietății oricui.

O mișelie care transformă profitul nerușinat vânat de Roșia Montana Gold Corporation în „interes național”.

O crimă care-i dă acestei întreprinderi dreptul să transforme unul dintre cele mai frumoase locuri ale României în deșert otrăvit. Otrăvit durabil printr-o metodă de exploatare înalt profitabilă pentru RMGC și dezastruoasă pentru o vastă regiune a țării noastre.

O trădare care lasă România, pe cetățenii ei, fără apărare în fața consecințelor devastatoare ale unor accidente de mediu previzibile și probabile.

Pentru viitorul copiilor

O condamnare nedreaptă care va arunca pe umerii noștri și ai generațiilor viitoare povara plății pentru daunele aduse mediului și pentru eventualele daune aduse țărilor vecine.

O hoție care ne va sărăci pe toți de mărturii istorice unice ale vechimii neamului nostru și ale prezenței pe teritoriul strămoșesc.

Protestul a început duminică 1 septembrie.

Spre deosebire de protestul din Piața Universității din iarna anului trecut, când, de îndată ce se prezentau 3 pensionari cu pensii „nesimțite” din armată, Antena 3 dădea fuga, urmată în galop de restul televiziunilor, de data aceasta n-au venit decât câțiva reporteri de la Realitatea și de la B1 TV.

imagine mediafax

Cele două televiziuni au dat cu zgârcenie știrea, la ore înaintate. B1 TV a însoțit știrea cu o emisiune care făcea aproape pe față reclamă pentru Gold Corporation.

Televiziunea națională a pomenit parcă ceva; posturile de mare audiență au tăcut.

A doua zi, manifestația s-a reluat. Aceeași politică de știri: o știre scurtă la buletinul de la ora 12 noaptea, cu comentarii defavorabile.

Blocada era aproape completă. Aceleași televiziuni care au făcut cu voce tare reclamă plătită pentru RMGC la ore de vârf de audiență, au tăcut mâlc atunci când ar fi trebuit să-și facă datoria.

A treia zi, manifestația a continuat.

Dar televiziunile discrete au fost salvate.

Le-au salvat nefericitele animale pe care incuria și hoția administrației le lasă să se înmulțească pe străzi, în ciuda fluviilor de bani care se revarsă asupra lor din toate părțile, pentru rezolvarea umană a acestei probleme a orașului.

Banii au dispărut iar destinatarii lor, câinii vagabonzi, au fost lăsați de izbeliște pe stradă, flămânzi, bolnavi, sălbăticiți, adunați în haite care luptă pentru supraviețuire și își păzesc teritoriul, pentru că așa i-a lăsat Dumnezeu.

Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Câinii dintr-un parc au atacat doi băieței scăpați din ochi de bunică: unul a fugit, celălalt a murit.

Fireasca mânie a oricărui om la auzul acestei imense nenorociri a fost mană cerească pentru politicieni și pentru televiziuni. Furia oamenilor a fost canalizată împotriva nenorociților maidanezi.

Crima care se plănuiește împotriva noastră și a Roșiei Montane a trecut pe planul doi.

Politicienii, în cap cu Președintele Băsescu (un fan declarat al RMGC) și cu primarul Oprescu (vinovatul nr. 1 de incuria care a dus la tragedie) au început să lăcrimeze crocodilic la televizor, pomenind de eutanasiere generală, de nepoți, de iertare, de demiteri și de durerea lor sufletească. 

Eutanasiere românească (Reghin)

Televiziunile au început să umple obsesiv spațiul de emisie cu emisiuni plângăcioase și cu incitări la masacrarea câinilor de pe străzi, foarte mulțumite că au un pretext ca să piardă din vedere manifestația împotriva exploatării cu cianuri.

Nu se mai discută decât despre eutanasiere, sterilizare, referendum, bunică, maidanezi, ONG-uri, hingheri, primărie etc. Toată lumea pare să fi uitat că "eutanasiere" în România înseamnă masacru în masă, ucidere în chinuri cu otravă, cu bâta, cu sălbăticie. Dar asta-i altă poveste.

Câini otrăviți (Motru)

Între timp, manifestează în stradă tinerii (aceia care se gândesc la binele țării, pentru că vor să trăiască aici, nu vor să-și ia diploma și să se ducă să profeseze în țări în care ar primi salarii după merit și ar trăi așa cum se cuvine) și mereu tinerii (aceia care-și lasă interesele personale sau cei care  fac abstracție de durerile de oase și de beteșugurile vârstei, ca să fie alături de copiii și de nepoții lor).

Ignorați. De politicieni, de televiziuni, de grosul populației.

Nu de jandarmi, care-i păzesc de-aproape.

Și văzând nepăsarea cu care sunt tratați, nu pot să nu caut o explicație.

Mă gândesc la cheltuielile pe care se laudă RMGC că le-a făcut pentru proiectul Roșia Montana. Mai-mai să ne dea de înțeles că i-au cheltuit pentru scopuri nobile, dezinteresate, la urma-urmei pentru noi, cetățenii României.

Bani mulți.

Să ne uităm de-aproape pe ce s-au dus atâția bani.

Milioane de euro pe reclame la TOATE posturile de televiziune.

Milioane de euro pe reclame în ziare și reviste.

Milioane de euro pe clipuri publicitare (între care cel cu vestita doamnă Sanda Lungu, care povestește cu voce sfârșită cum împletește ea șosetuțe ca să-și hrănească copilașii și cât de mult vrea să muncească la mina de aur, dar i se umple gura de măscări când o intervievează un reporter neacreditat de RMGC).

Sanda Lungu - doamna plângăcioasă cu vocabular delicat

Milioane de euro pe echipele de pază îmbrăcate în uniforme, care patrulează amenințător prin Roșia Montană. Și pe organizarea de manifestații false, la care aduc oameni plătiți din toate localitățile din jur.

Milioane de euro pe salariile șefilor RMGC, între care români școliți, buni de gură, fără scrupule, care se vând pe bani mulți (vezi http://www.cotidianul.ro/dragos-tanase-peste-6-milioane-de-dolari-pentru-aurul-de-la-rosia-montana-221602/ ).

Dl. Dragoș Tănase - un român pentru RMGC

Cred că e o explicație pe care o poate înțelege oricine. 

Dar mi se pare că televiziunile noastre sunt... o hazna. Și că domnul Dragoș Tănase, director general la RMGC, care a primit peste 6 milioane de la firmă pentru prestațiile dumisale din ultimii trei ani, nu valorează nici doi bani dacă-l pui alături de unul dintre tinerii din Piața Universității.

Imagini de pe Internet

Viitorul nostru Summitville

Zona Roşiei Montane acum: un peisaj de basm

Un excelent articol al Prof. Dr. Mircea Babeş pe portalul România Curată, http://www.romaniacurata.ro/patrimoniul-arheologic-din-rosia-montana-intre-adevar-si-minciuna-2066 , explică pe înţelesul tuturor ce dezastru pe toate planurile ar însemna punerea în practică a proiectelor RMGC.

Galeriile romane: un patrimoniu istoric inestimabil

Nu numai pentru mediu, ci şi pentru patrimoniul istoric al ţării şi, pentru că vestigiile romane sunt extrem de valoroase, şi pentru patrimoniul european.

Postacii furibunzi
Ceea ce m-a impresionat însă este multitudinea comentariilor îndemenţite la articol ale postacilor RMGC, care fac spume la gură împotriva duşmanilor proiectului.
Cea mai amuzanta mi s-a părut disperarea cu care încearcă să bălăcărească ONG-urile , supăraţi foarte pe "protestatarii care se "sinucideau" cu cianura in piete sau care baga lumii petitii in gura la metrou" (citat exact) şi pe "ong-urile (care) primesc milioane ca sa faca pe interesantii" !!!
Acuma, pe ei îi înţeleg: au puţină minte şi multă nevoie de bani, dar de ce îşi închipuie că toţi suntem la fel de săraci cu duhul ca ei?

Cu siguranţă că n-au auzit de Summitville

Summitville, Colorado: peisaj de iad. Aici a fost o mină din care s-a scos aur şi argint, apoi o exploatare de suprafaţă din care s-a extras aurul prin procedeul care foloseşte cianuri. După încheierea lucrărilor, compania care a exploatat aurul şi argintul a dat faliment şi nu a mai întreţinut sistemul de protecţie a mediului. Apele au fost poluate. Statul american a plătit în continuare pentru depoluare, dar aceasta a avut efecte ireversibile. Toată istoria poate fi găsită în Wikipedia.

Lăsând gluma la o parte, mă întreb cât sunt de conştiente autorităţile române de preţul unor concesii pe care le-ar face RMGC?
Nu de alta, dar scenariul Summitville s-ar putea repeta.
Cu două diferenţe: la noi, dezastrul ecologic s-ar petrece pe o scară mult mai mare. Şi, spre deosebire de adevăratul Summitville, aici s-ar mai distruge, pe lângă mediu, şi nepreţuite vestigii istorice...

PS Interesant că, la căutarea pe Google a articolului Prof. Dr. Babeş, deşi linkul e foarte bine definit, primele trei pe listă apar siturile RMGC cu penibilele cerşetorii plătite ale aşa-zişilor locuitori, şi abia pe al patrulea loc portalul căutat, România Curată !

Imaginile sunt preluate de pe Net