Problema Matache analizată de Nicușor Dan

Două partide la picioarele lui Oprescu?

Nicuşor Dan

Nu reiau toata discutia legata de diametrala Berzei-Buzesti. Aduc in discutie o singura chestiune. Avem o sosea construita partial, monumentul istoric Hala Matache care se gaseste pe profilul proiectat al soselei, si doua solutii:
1) demolarea a trei case din spatele Halei Matache, demolarea Halei Matache si reconstruirea acesteia pe locatia celor trei case
2) devierea laterala cu 10 metri a traseului soselei, cu pastrarea latimii acesteia.

Proiectul celei de-a doua solutii a fost premiat la Anuala de Arhitectura 2012.

Prima solutie are mai multe dezavantaje:
a) este mai scumpa (presupune exproprierea celor trei cladiri),
b) reconstruirea este un fals atat din punctul de vedere al monumentului istoric cat si din perspectiva cartierului: cartierul s-a creat in jurul Halei Matache, pozitionarea acesteia ca insula in interiorul soselei tinand de evolutia istorica (morfologie pastrata in multe orase occidentale),
c) este ilegala, intrucat legea prevede reconstruirea monumentelor doar in cazuri extreme.

Dezavantajul celei de-a doua solutii consta in necesitatea inlocuirii la cativa ani a sinelor de tramvai suprasolicitate pe portiunea unde traseul deviaza (nu se pune problema reducerii vitezei de parcurgere intrucat in ambele proiecte sunt prevazute mai multe treceri de pietoni in zona Pietei Matache).

Nu vreau sa deschid aici o dezbatere asupra celor doua solutii. Ma voi referi doar la comportarea institutiilor statului.

Pe 15 iulie 2011 s-a incheiat o negociere intre ONG-uri, Ministerul Dezvoltarii, Ministerul Culturii, Ordinul Arhitectilor si Primaria Municipiului Bucuresti. S-a convenit reluarea lucrarilor (oprite din cauza incalcarilor legii) si adoptarea celei de-a doua solutii (pastrarea Halei Matache pe actualul amplasament). Primaria si Ministerul Dezvoltarii au dat comunicate de presa prin care isi insuseau aceasta decizie, iar Ministerul a emis un aviz pentru aceasta solutie.

Conform intelegerii, la sfarsitul anului 2011 soseaua putea fi terminata. Numai ca primaria a realizat ca nu are banii. Se grabise se demoleze fara sa aiba banii sa reconstruiasca. Aflat in campanie electorala, primarul Oprescu a acuzat ONG-urile de intarzierea lucrarilor. Niciunul din ziaristii in fata carora facea aceste afirmatii nu i-a amintit de intelegerea din iulie 2011 …

In toamna anului 2012 apar informatii ca primarul Oprescu preseaza Ministerul Dezvoltarii si Ministerul Culturii pentru modificarea solutiei prin demolarea Halei Matache. Ca Sorin Oprescu isi incalca o intelegere nu este o surpriza. Nici ca nu poate sa accepte, ca orice vlastar al aristocratiei de Primaverii, ca poate sa greseasca si ca exista o solutie mai buna. Important este cum au reactionat institutiile statului.

In septembrie 2012 Ministerul Dezvoltarii prin secretarul de stat Marcel Bolos promitea, iar Ministerul intarea printr-un comunicat de presa, o dezbatere publica in cazul in care se repune in discutie avizul dat de Minister. In noiembrie 2012 avizul a fost rediscutat. Nu numai ca nu a fost organizata o dezbatere publica, dar arhitectul Serban Sturdza, coordonatorul colectivului care a elaborat pro-bono varianta de pastrarte a Halei Matache, nu a fost primit la dezbateri. Ministerul si-a schimbat pozitia cu 180 de grade si a avizat demolarea Halei.

Pe 30 ianuarie 2013 a avut loc sedinta Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice. Subiectul Halei Matache nu figura pe ordinea de zi transmisa membrilor comisiei. Incalcand regulamentul, secretarul de stat Radu Boroianu (de doua saptamani in Ministerul Culturii) a introdus subiectul ca prim punct al ordinii de zi si a sustinut demolarea. Membrii Comisiei au fost consultati asupra a trei posibilitati de demolare si reconstruire a Halei, nu si asupra solutiei de deviere a soselei.

Decizia pe care urmeaza sa o ia ministrul Daniel Barbu este foarte importanta. Vom vedea, intr-un caz de mare notorietate, daca structura institutionala, organizatiile profesionale si ratiunea conteaza, sau traim intr-o oligarhie in care primeaza ambitia persoanei care imparte bugetul mai mare. Ii sugerez profesorului Daniel Barbu sa priveasca chestiunea si din aceasta perspectiva

Alecsandri Estates. Ce se vede şi ce nu se vede

Se vede înghesuiala spaţiului şi masivitatea clădirior

Ce se vede şi ce nu se vede din imaginile publicate de Alecsandri Estates ca reclamă a ansamblului pe care vrea să-l construiască în strada Alecsandri şi strada Povernei?
Reamintesc că pentru a face loc acestor construcţii au avut loc demolările sălbatice din ultima săptămână.

În primul rând ce se vede.

Se vede că anunţatele minuni arhitecturale, care trebuie să înlocuiască eleganta casă Adrian şi solida clădire a sediului domeniilor Reşiţa, sunt de fapt nişte banali mamuţi paralelipipedici. Pretenţii cât cuprinde, dar nici un fel de originalitate, nici un fior de creativitate, genul de arhitectură comună, care se uzitează larg de decenii încoace, forme banale, lipsite de strălucire şi, ceea ce este încă mai grav, în nici un fel integrabile în ambianţa cartierului.

Înghesuite astfel încât să ocupe cât mai mult din terenul dintre Alecsandri şi Povernei, greoaie, cele trei clădiri sufocă spaţiul în care sunt îngrămădite. Şi încă, pe nici o imagine nu apare, în dreapta, blocul de 4 etaje care se preconizează a fi construit în locul vilei demolate din ansamblul monumental Rosetti-Soleşti. Această clădire masivă va sugruma şi mai mult spaţiul şi va bloca iremediabil mica piaţă de la intersecţia străzilor Povernei, Constantin Daniel şi Visarion.

Ce nu se vede

Şi nu se vede, pentru că un desen sau o imagine manipulată cu ajutorul computerului pot crea impresii fără nici o legătură cu realitatea. Cazul de faţă.

Nu se vede, de pildă, raportul între clădirile noului complex şi cele din jurul lor.

Pe strada Alecsandri sunt monumente istorice clasate (LMI 2010) la numerele 1-3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 16, 18, 20. S-a abrogat cumva Legea care spune că nimeni nu poate construi pe o rază de mai puţin de 100 m în jurul unui monument istoric? Aici, pe o rază de 100 m sunt 10 monumente istorice, dintre care 4 (Alecsandri 3,5,6,7 la o distanţă de 10-15 m. de clădiri! CINE a îndrăznit să dea aviz pentru această construcţie, într-o contradicţie atât de flagrantă cu Legea?

Vizavi de noul colos se află monumentele de la nr. 3 (P), 5 (P+2), 7 (P+2). Alături numerele 6 (P+1), 8 (P), 10 (P+2). Celelalte clădiri-monument, toate la mai puţin de 100 m de noile construcţii, sunt de asemenea cu maximum 2 etaje. Nu există concordanţă între acestea şi noile clădiri. Vecinătatea unei clădiri cu 7 etaje va strivi întregul ansamblu, reducându-l la aspectul unei îngrămădiri de căsuţe mărunte.

Aceeaşi situaţie pe străzile Constantin Daniel şi Povernei, mărginite de case în majoritate elegante, în general de la începutul secolului XX, cu statut de monumente istorice sau nu.

Nu se vede, de asemenea, adevărata dimensiune a străzilor şi, implicit, situaţia circulaţiei.

Străzile nu ating lăţimea de 10 m, iar trotuarele mai ocupă încă minimum 3 metri din lăţime. Automobilele proprietarilor şi ale celor care mai lucrează în zonă sunt parcate pe ambele părţi ale străzilor, lăsând liber pentru circulaţie o singură bandă. Odată cu construirea blocurilor înalte pe strada Căderea Bastiliei, în capătul ei dinspre bulevardul Iancu de Hunedoara, circulaţia pe această stradă şi pe strada Grigore Alexandrescu, perpendiculară pe ea, a devenit un adevărat coşmar.

Motive pentru care, acum un an, doi, poliţia a instituit sensuri unice pe străduţe. Problema circulaţiei şi a parcării nu a fost rezolvată, dar mai mult nu se putea face.

Din imaginile de prezentare ale Alecsandri Estates, au fost ocultate cu abilitate detaliile care ar fi putut sugera aglomeraţia drăcească pe care blocurile de birouri o vor provoca aici. Străzile par goale, iar mica piaţă de la intersecţie e desenată în aşa fel încât pare largă, mai, mai să te crezi în piaţa Charles de Gaulle.

Schema de circulaţie prezentată de Alecsandri Estates ţine de pura fantezie. Intrările în garajele subterane vor fi la fel cu intrările în garajele subterane ale blocurilor noi din Căderea Bastiliei, înghesuite, înguste şi periculoase, deci puţin folosite. Viaţa locuitorilor cartierului se va transforma într-un iad, cu lupte înverşunate pentru locurile de parcare şi cu problema de nerezolvat a plecatului şi ajunsului acasă la orele de vârf.

Mai mult, aceste parcări subterane, care ar fi trebuit să fie prevăzute, la dimensiunile ansamblului, pentru 450 de automobile, sunt prevăzute de proiectanţi pentru 358 de maşini, ceea ce va lăsa pe stradă o haită înrăită de şoferi în căutare de locuri de parcare…inexistente.

Luând în consideraţie desfigurarea cartierului, supraaglomerarea circulaţiei, inconfortul locuirii şi al muncii într-o asemenea ambianţă, poluarea intensă, mă întreb cum am putea face pentru a le deschide ochii „dezvoltatorilor” imobiliari asupra imposibilităţii de a implanta asemenea construcţii în centrul istoric al oraşului.

Alecsandri Estates declară cu mândrie că nimeni nu a mai oferit spaţiu pentru un astfel de proiect într-o asemenea arie, în acelaşi timp centrală şi exclusivistă. Are dreptate. Nimeni nu a mai îndrăznit să o facă, PENTRU CĂ NU SE POATE. Un astfel de proiect distruge şi aria exclusivistă, şi este în acelaşi timp nociv pentru o activitate care nu are cum să se desfăşoare nestânjenită într-o ambianţă concepută pentru scopuri total străine.

La urma urmei, e loc destul în periferii, unde s-ar putea construi cu lărgime şi unde s-ar putea prevedea accesul corect şi facil prin drumuri nou trasate, generoase, adaptate conformaţiei terenului şi nevoilor circulaţiei.

Ar trebui pentru asta declanşată o nouă revoluţie? A bucureştenilor?

Copyright Silvia Colfescu, 2011

Cum arată o anexă, în accepţia Primăriei Capitalei

Aşa arată, în viziunea Primăriei Capitalei, o "anexă" a unui monument istoric. La ora aceasta "anexa" este demolată

Citez aici mesajul transmis redacției B365.ro de Primăria Capitalei:
“In legatura cu desfiinţarea corpurilor C2,C3,C4 şi C5 – ca anexe- la Corpul Principal C1-care se păstrează şi se restaurează – din str. Povernei nr. 1-3, sector 1,Bucuresti, Primaria Capitalei face urmatoarele precizari: S-a emis Certificatul de Urbanism nr. 1081/924179/19.07.2010 şi Autorizaţia de Desfiinţare nr. 436/949953/01.11.2010. Menţionăm că Autorizaţia de Desfiinţare s-a emis în baza tuturor cerinţelor prevăzute în Certificatul de Urbanism menţionat mai sus, în principal cu Avizul Favorabil nr. 983/Z/06.10.2010 emis de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional – Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional al (sic) Municipiului Bucureşti – privind desfiinţarea construcţiilor existente menţionate mai sus. Precizăm că Legea nr. 422/18.07.2001, cu modificările şi completările ulterioare – privind protejarea monumentelor istorice, la cap. III- prevede că intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului conform(adica obligatoriu) emis de către MCPN sau după caz de serviciile publice deconcentrate ale acestuia.”

Ce ne spune de fapt acest text?

1. Că avizul de desfiinţare nu a fost emis de Ministerul Culturii, aşa cum s-ar fi cuvenit în cazul desfiinţării unei părţi a unui ansamblu care avea statut de monument istoric în integralitatea lui, ci numai cu avizul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Naţional a Municipiului Bucureşti, celebră pentru ilegalităţile semnate de dumneaei, ilegalităţi care au dus la pierderi ireparabile din patrimoniul istoric al Capitalei. Expresia "sau după caz de serviciile publice deconcentrate ale acestuia" nu-şi are locul aici, în cazul unui monument clasat cuvenindu-se ca avizul să fie eliberat de Minister, nu de alte servicii publice.

2. Că Direcţia cu pricina a încadrat ca anexă un monument de incontestabilă valoare, care contribuia la armonia specială a ansamblului. Această autorizaţie acordată la întâmplare, ducând la ştirbirea unui ansamblu închegat, ne duce cu gândul la explicaţii neplăcute ale acestui gest, explicaţii între care nu-şi au locul nici profesionalismul, nici onorabilitatea.

Gardul artistic cu traforuri vegetale, care înconjura ansamblul monumental Rosetti-Soleşti, a cărui poartă principală a fost dărâmată de buldozer

Casa Rosetti Soleşti din Povernei 1-3 sub ameninţare iminentă!!

Se pregăteşte o nouă distrugere în Povernei. De data asta la nr. 1-3. Pe aceeaşi schemă a înşelăciunii, sprijinită pe întocmirea defectuoasă a planurilor topografice cadastrale ale primăriei. Cine a întocmit planurile cadastrale???

Planul cadastral al primăriei, cu ştampila aferentă

Pe aceste planuri, casa generalului Adrian, situată în Povernei 2 nu are număr stradal.

Deşi avea până ieri placă pe stâlpul de poartă (vezi articolele precedente), iar pe un alt stâlp al gardului este un indicator stradal general pe care scrie Str. Povernei nr. 1-44. Ca şi pe casa de vizavi, Povernei 1-3, pe care se află acelaşi indicator, semn că ambele clădiri se află pe Povernei.

Indicatoarele Povernei, identice pe casa Adrian şi pe casa Rosetti Soleşti

Poarta casei Rosetti Soleşti. Gardul, acelaşi, cu traforuri de piatră, înconjură curtea din Constantin Daniel până în Povernei

Ansamblul casei Rosetti Soleşti, alcătuit din trei clădiri, ocupă colţul străzii Povernei cu Constantin Daniel. Ansamblul este identificat prin stilistica proprie, extrem de coerentă, şi pur şi simplu prin faptul că este înconjurat cu un gard de piatră cu traforuri vegetale, caracteristic stilului Art Nouveau şi de o foarte bună calitate.

Ei bine, dacă te uiţi pe planul topografic al primăriei, casa Adrian nu are număr, dar casa Rosetti Soleşti are mai multe! Are nr. 1-3, scris discret într-un colţ al planului, cu 3-ul cam şters, şi în celălalt colţ apare, prin miracol, nr. 11! Ce 11? Pe ce stradă?

Planul topografic al primăriei: Casa Adrian nu are număr (în realitate este la nr. 2 pe Povernei), în schimb apar două numere 11 pe Constantin Daniel. Iar garajele casei Adrian poartă nr. 4: pe ce stradă? Aici nu e Alecsandri, e Povernei colţ cu Daniel (lipit de nr. 11 din Daniel)

Pe strada Constantin Daniel există un singur nr. 11. Este şi fost întotdeauna micul bloc de lângă numărul 13, bloc în care a fost sediul unei întreprinderi, apoi al revistei Plai cu boi. Un bloc lipit de clădirea grajdurilor –garajelor din curtea casei gen. Adrian.

Strada Constantin Daniel 11, lângă 13 şi 15

Dar, ce să vezi? Pe planul cadastral al primăriei, scris hoţeşte într-un colţ al curţii casei Rosetti Soleşti, apare un nr. 11 care nu are cum să fie acolo. Casa se învecinează direct cu o căsuţă care poartă dintotdeauna numărul 9.

Casa din Constantin Daniel 9, direct învecinată cu Povernei 1-3, casa Rosetti Soleşti

Misterul se lămureşte când aflăm că Alecsandri Estates a cerut autorizaţie de desfiinţare a clădirii de pe Constantin Daniel 11. Şi a primit-o. Care 11? Cel adevărat, al blocului de pe Constantin Daniel, lângă 13, sau falsul din curtea casei Rosetti Soleşti?

Aşa că va demola probabil cel puţin o parte din casa Rosetti Soleşti, pentru că un desenator (???) a scris 11 într-un cerculeţ în colţul curţii. Rămâne de văzut cine a întocmit cu atâta schepsis planurile topografice ale primăriei. Pentru că prea le folosesc celor de la Alecsandri Estates "greşelile" din planul topografic.

Pachetul majoritar de acţiuni al Proiect Bucureşti a fost preluat în 2007 de compania Bantisco Holdings, controlată de Bantisco Holdings Limited, cu sediul în Cipru. Bantisco Holdings are în jur de 90% din acţiunile Proiect Bucureşti. Proiect Bucureşti a transferat proprietatea asupra terenurilor şi clăsirilor din Alecsandri şi Povernei către firma Alecsandri Estates, deţinută integral de Bantisco Holdings.

Oare greşelile din planul cadastral or fi având vreo legătură cu Institutul de arhitectură Proiect Bucureşti, implicat de o jumătate de veac în tot ce mişcă în construcţii şi arhitectură în nefericitul nostru oraş?

Copyright Silvia Colfescu, 2011