Azi, 2 octombrie,
a fost sărbătoarea Sfântului Ciprian și a Sfintei Justina.
Poate că n-aș fi
știut, dar am trecut prin fața bisericii Zlătari din Calea Victoriei și am
văzut bannerul care, de deasupra ușii de intrare în biserică, anunța hramul.
În jurul
bisericii, rânduri rânduri de bucureșteni așteptau liniștiți să depună
acatistele adresate Sfântului. Coada se întindea până departe, în Lipscani.
I-am privit cu
drag și cu un fel de compasiune.
Cât de amărât,
cât de lipsit de sprijin trebuie să te simți, câtă încredere îți trebuie în
ajutorul de sus, poate singurul, ca să aștepți astfel ore întregi!
În jurul acestei
insule de nădejde deznădăjduită, orașul clocotea nepăsător, mașinile treceau în
goană, clienții ieșeau și intrau în magazine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu