sâmbătă, 1 mai 2010

Matusi fabuloase

De multa vreme aveam de gand sa scriu lucrurile pe care mi le mai amintesc despre cateva matusi fabuloase. Matusile mele adevarate, cateva matusi adoptate si chiar matusi ale prietenilor mei, femei care, la prima vedere, erau (unele mai sunt) foarte deosebite unele de altele, dar care se asemanau intr-o anume privinta: erau cu toatele niste supravietuitoare, femei cu suflete de otel – e drept, cele mai multe ascunse in invelisuri moi de catifea. A, sa nu uit: bucurestence, desigur - macar in unele perioade importante ale vietii lor - altfel de ce-as scrie despre ele in "Istorioare bucurestene"? Voiam sa scriu pentru ca mi se pare nedrept sa las sa se piarda amanuntele pline de farmec – sau de haz – ale vietilor lor, amestecate de-a valma in fluviul destinelor ultimului veac. Am tot amanat, prinsa in plasa unor ocupatii care mi se pareau mai importante. Pana azi, cand o observatie a unui prieten m-a facut sa-mi dau seama ca e mai important sa scriu despre ele, trecatoarele. Inainte de a deveni eu insami, pentru cine stie cine, o matusa fabuloasa.

3 comentarii:

Meridor spunea...

Draga mea, eşti deja o mătuşă fabuloasă, nu ştiai?

Cristina spunea...

Am citit pana acum pe nerasuflate majoritatea articolelor si va multumesc ca va impartasiti amintirile cu noi, muritorii de rand care nu au trait in acele timpuri... Si sper, desigur, sa mai am ocazia de a lectura in continuare ceea ce scrieti.
Si sper, inca o data, sa am ocazia sa citesc o carte publicata de dumneavoastra, in care desigur ca se vor gasi alte comori ascunse. Pacat ca multi dintre compatriotii nostri nu stiu sa aprecieze trecutul, istoria tarii in care ne-am nascut si valorile patrimoniale deja declarate sau nu pe care le avem... Trist, dar din pacate adevarat, ca superficialitatea a devenit una din "calitatile" reprezentative ale natiei romane iar dorinta de frumos si arta este undeva in uitare.
Pana acum am avut parte de o calatorie extraordinara in trecut si aceasta calatorie ma face sa imi doresc si mai nult sa pot atinge macar cu ochii toate cladirile cu adevarat frumoase ale Bucurestiului de cate ori ma voi putea intoarce acasa.
Va multumesc pentru tot efortul pe care l-ati depus si va doresc multa sanatate, putere si liniste sufleteasca pentru a ne putea incanta in continuare,
Cristina

silvia.colfescu spunea...

Multumesc, Cristina!
:-)