tag:blogger.com,1999:blog-2983300241458926624.post3448410529325140950..comments2024-02-25T23:35:32.063-08:00Comments on ISTORIOARE BUCURESTENE: Scurtă poveste care nu e o poveste, despre o mătuşă care nu prea era mătuşă şi despre nişte tacâmuri de argint care nu erau deloc de argintsilvia.colfescuhttp://www.blogger.com/profile/11786307925390079039noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-2983300241458926624.post-38619660911701905152012-02-26T17:37:53.110-08:002012-02-26T17:37:53.110-08:00Tot trecutul nostru e plin de personaje fermecatoa...Tot trecutul nostru e plin de personaje fermecatoare - pe care le tinem sau nu le tinem minte. Daca povestirea mea v-a adus in memorie una dintre aceste comori pierdute, inseamna ca nu am scris-o degeaba.silvia.colfescuhttps://www.blogger.com/profile/11786307925390079039noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2983300241458926624.post-23524243512958047732012-02-26T01:47:18.872-08:002012-02-26T01:47:18.872-08:00M-a impresionat mult povestea pentru ca mi-am adus...M-a impresionat mult povestea pentru ca mi-am adus aminte cum si eu, la randul meu, am avut o asa-zisa matusa (vecina din bloc a uneia din matusile veritabile ale mamei).<br />Mi-am adus aminte cum cea careia ii spuneam la 4-5 ani "Doamna cuchio" (Doamna caine) ma invata in fiecare zi un cuvant in limba ei materna. O botezasem asa pentru ca acel cuvant era unul din singurele pe care l-am putut memora, dat fiind dialectul nu foarte prietenos.<br />Tineam la aceasta persoana mai mult decat la matusile mamei, pentru ca, la acea vreme, consideram eu ca este mai apropiata de preferintele mele in materie de rude.<br />Apoi a venit o perioada de cativa ani in care nu mi-am mai petrecut verile in Brasov (pentru ca povestioara mea acolo se consuma, in Steagul Rosu). <br />La intoarcerea mea, am vizitat-o. Eram deja mare, nu ma mai recunoscuse, dar cand i-am spus cine sunt, a izbucnit in plans si m-a tinut in brate pret de cateva minute. Mi-a oferit dulceata si ceai. Apoi am aflat de la mama ca sufera de o boala incurabila, si nu am mai avut taria sa dau ochii cu ea. Poate si pentru ca atunci cand iubesti si pretuiesti asa un om, vrei sa il tii minte cum era... vesel, glumet, puternic. Sau poate de frica.<br /><br />Istorioara mea cu iz de Brasov nu este la fel de optimista ca a ta, dar eu tin sa iti multumesc ca mi-ai adus aminte. De copilarie. De oameni frumosi care au facut la un moment dat parte din viata mea. De oameni care m-au facut, intr-o oarecare masura, sa fiu ceea ce sunt azi.DumbHeadhttps://www.blogger.com/profile/11418342657904843119noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2983300241458926624.post-45855728849525215562012-02-26T01:41:25.383-08:002012-02-26T01:41:25.383-08:00Acest comentariu a fost eliminat de autor.Sandra Aldeahttps://www.blogger.com/profile/18402563913403177240noreply@blogger.com